Calificarea se decide la Cluj, unde vom marca!

Calificarea se decide la Cluj, unde vom marca! Sursa poza: ExpressPress

Când Mario Camora Vorbește, Chiar și Mingea Se Ascultă: Optimism la Cotă Maximă după Egalul cu Lugano

Ei, dragilor, ce ziceți de căpitanul nostru cu nume de erou fictiv, Mario Camora? Are omul ăsta un fler la optimism cum nu s-a mai văzut! După ce CFR Cluj a ieșit la plimbare prin Elveția, finalizând cu un misterios 0-0 împotriva celor de la Lugano, Camora al nostru s-a transformat în Nostradamusul Ardealului. Vede el calificarea ca pe o floare de colț agățată de una din tribunele stadionului din Cluj.

E drept, meciul a fost deosebit. Nu tu gol, nu tu strigare de „Uraaa!” din partea fanilor. Dar Mario, neînfricat ca un haiduc pe cal alb, a ieșit în față. „La Cluj, trebuie să marcăm,” a proorocit căpitanul, de parcă nu știa nimeni asta. Auzitul ăsta optimist a fost ca un vânt de primăvară peste gardul de lemn din tribuna ardelenilor.

Cică băieții au mai multă energie decât un cazan de țuică la foc mic. „Suntem pregătiți ca să-i jucăm de le sar fulgii,” ar fi declarat unul dintre colegii lui cam fără nume, care, de sigur, și-a dorit să rămână anonim de teama să nu-i scadă scorul la FIFA.

Până la urmă, așa ne place nouă să gândim: cu minge de cristal și zâmbetul pe buze. S-ar zice că pe Camora n-o să-l împiedice nimic să transforme stadionul nostru în colț de Rai fotbalistic. Să vedem ce va fi, le vom ține pumnii băieților să scoată CFR-ul din ceața elvețiană direct în lumina reflectoarelor din Cluj! Poate vor marca de data asta și țara va dansa de bucurie.

Dacă nici de data asta nu iese, rămâne doar să ne întrecem în ghicitori despre cine poartă cele mai norocoase ciorapi. Ah, și așteptăm cu nerăbdare următorul episod din epopeea lui Camora. Bateriile optimismului sunt încă la maxim!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.