Calificare în semifinalele WTA Parma după salvarea unei mingi de meci în ultimul set!

Calificare în semifinalele WTA Parma după salvarea unei mingi de meci în ultimul set! Sursa poza: ExpressPress

Irina Begu, Lovitură Teniseană de maestru la Parma: A Scăpat Mingea și Adversara Din Gheare!

Doamnelor și Domnilor, desfaceți butelcuțele de șampanie, căci avem ocazie de sărbătoare! Irina Begu, neînfricata noastră eroină cu racheta în mână, și-a făcut loc printre cele mai bune și a pus Pământul, nu Parma, dar tot pe-acolo, în rotire inversă, calificându-se în semifinale la turneul WTA de la Parma. Ai zice că a salvat mai mult decât o minge, a scăpat-o pe entuziasmata sorcovă din cap.

Ei, și cum spune și vorba bătrânească, "norocul și-l face omul cu mâna lui!" așa a stat treaba și pentru Irina, care după ce s-a uitat parcă mirată la mingea de meci la fel de pierdută ca o mămăligă în fundul ceaunului, a zbughit-o înapoi și a închis meciul cu o magie pe care până și Harry Potter ar fi invidios. "Mi-am zis că dacă tot m-așteptau cu colacii pe masă în semifinală, mă duc să-i înghit!", declară Begu, intervenind cu simțul umorului ei proverbial.

Mai zice lumea prin sat că parc-ar fi fost alți curcani la masa de la Bâlciul Turneului, dar de data asta, Irina a pus mână zveltă de fată năpraznică și a demonstrat ce-i poate pielea! Că să nu mai vorbim de racheta, care parcă avea motor de terapie cu jet.

Acuma, să ne mai pice bucuria de pe nas când auziți cum vecinuca noastră a plimbat toporul talentului său de pe un colț pe altul al terenului. O semifinală exact cum recomandă duuulcele Parmei!

Deci, să se audă muzica și să umple cășile! Vai ce ne mai coacem noi de curiozitate ce ispravă de povestit ne pregătește leguminoasa Irina, dacă mai dispare altă minge de meci... În semifinală ne auzim cu tremurături de inimă și, cine știe, poate chiar și finala ne sărută, dar hai să nu ne lăudăm până nu am înfip salcia de victorie!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.