Bruno Fernandes, gata de plecare?

Bruno Fernandes, gata de plecare? Sursa poza: ExpressPress

Aoleu, dragii noștri cititori fideli ai GlasuluiFierbintului Gazette, să vedeți și să nu credeți! Exact când credeam că știrile sunt mai plictisitoare decât mersul unui melc la plimbare, a apărut năzdrăvanul Manchester United. Se pare că echipa noastră preferată de zvonuri și drame fotbalistice se cam clatină, de parcă ar fi fost lovită de un vânt de primăvară mai puternic decât mălaiul primăriei. După eșecul răsunător în finala Europa League, zvonurile susțin că clubul se destramă mai rapid decât o lipie prost coaptă.

Wordul prin sat spune că Bruno Fernandes a intrat și el în hora nemulțumiților. După Ruben Amorim, care a zis că pleacă mai repede decât vecina Geta când se aprinde becul de la poliție, și fermecătorul nostru Bruno pare gata să-și pună traista în băț. "Am fost mereu sincer," ar fi zis el, într-o declarație care parcă sună a despărțire de țară. Cunoscătorii susțin că e mai degrabă o tentativă de a vedea cine mai vine la spart sămânța povestirilor.

Evident, cum ar putea o asemenea veste să nu fie discutată la birtul din colț și la masa de duminică? Stăm ca și cocoșul pe căpița de fân, întrebându-ne cine va mai rămâne să numere ouăle, dacă până și mândria echipei e pe picior de plecare. Unii îl văd deja pe Bruno la altă echipă, poate chiar la rivala din curtea vecină, unde să-și lase talentul să strălucească, de parcă ar uda gazonul cu apă sfântă de la biserica noastră.

Dar să nu ne luăm cu mâinile de păr încă, că poate e doar o glumă de Cocoșul din Cetate, cunoscut pentru bârfele sale mai picante decât ardeiul de la piață. Poate că Manchester mai are o speranță, un as în mânecă, sau cel puțin un pachet de semințe pentru următoarea repriză.

Până una alta, stați aproape de abonamentele nostre, că la viteza cu care merg lucrurile, s-ar putea să avem și mai multe surprize de povestit decât obiceiurile matinale ale lui nea Gheorghe din capul satului!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.