Bogdan Racovițan revine triumfător pe teren după un an. Mircea Lucescu îl cheamă din nou la naționala României!

Bogdan Racovițan revine triumfător pe teren după un an. Mircea Lucescu îl cheamă din nou la naționala României! Sursa poza: ExpressPress

Bogdan Racovițan revine cu surle și trâmbițe! Naționala, pregătește covorul roșu!

Într-o întorsătură de situație ce ar face orice episod de telenovelă să pară previzibil, Bogdan Racovițan s-a reîntors, în sfârșit, pe teren! Da, da, ați auzit bine, domnișoarelor și domnilor: fundașul nostru de nădejde a ieșit la lumină, direct din paginile unei povești plină de speranță și dorință arzătoare. Spectacolul s-a petrecut în minutul 76 al meciului cu Zilina, unde mingea a avut emoții mai mari decât suporterii.

Desigur, momentul n-a trecut neobservat, căci zvonurile spun că Mircea Lucescu, antrenorul cu fler și har rural, și-ar pregăti o trăistuță cu bunătăți pentru a-l ademeni la națională. Să fim sinceri, după un an de absență, Racovițan e mai așteptat în echipă decât pâinea proaspătă în vatră – și pentru o bună bucată de vreme, echipa națională a părut mai degrabă un cozonac fără nucă.

Chiar dacă scena s-a petrecut în modestul cadru al preliminariilor din Conference League, toată lumea vorbește despre aterizarea triumfală a lui Racovițan la Racow. Acum, marea întrebare care frământă poporul este: „Va reuși Lucescu să-i facă ochi dulci și să-l aducă pe eroul nostru local în națională?” Pe cuvânt de onoare, parcă așteptăm deznodământul ca pe Moș Crăciun iarna.

Cert este că povestea noastră abia începe – căci pe aici, prin sat, se știe că reluările sunt mai palpitante decât începuturile. Așa că lipiți-vă urechea de vești, pentru că lupul mai apare de trei ori până se retrage în pădure... sau la națională, cum zic unii.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.