Dragii moșului, vestea de azi ne-a răvășit pe toți în sătucul nostru molcom. O poveste de-a dreptul sfâșietoare ne vine tocmai din Bumbești-Jiu, unde o serie de întâmplări nefericite ne-au lăsat muți de uimire și îndurerați de opște.

În știri ne-au ajuns bocete și suspinuri, căci un îngeraș de doar 3 anișori și-a luat zborul spre ceruri în urma unui incident de-a dreptul cutremurător. Pe șoseaua agitată, un prunc a fost izbit de un autoturism al cărui volan era mânuit de o doamnă de 56 de ani, desigur neștiutoare de dramele ce aveau să se desfășoare.

Am plecat și eu, numindu-mi niște găini, pân' la birt să mai aflu una-alta, căci vorba nu-i ușa de ieșire. Vecina Mărie, cu sapa după gard, îmi zice că simte că și sufletul ei a fost strivit de vestea asta. „Of, viața-i ca o găină bătrânâ”, îmi spune, „că-ți dă oua, dar se poticnesc pe drum... la vârsta asta”.

Sigur că și eu, Firicel, n-am putut să nu mă gândesc la vorba maică-sii, care din durerea abisului a îndemnat băiețelul să fie cumintel până se vor reîntâlni. Ce să-i mai zici unei femei care și-a pierdut copilul? E ca și cum i-ai spune barzului să stea pe loc și să nu-și împrăștie pânzele prin cer.

Ei bine, viața în Bumbești merge mai departe, cu tristeți și speranțe împletite ca năvodul pescarului din Balta Mare. Dar să nu disperăm, poate ajungem și noi la finalul fericit... cumva, cândva... sau măcar ne întâlnim la crâșmă, la o paharul de alinare. Că, până la urmă, în satul nostru totul trece, iar șoaptele albe încă ne alintă orele.