Sursa poza: AgerPress

Hobbiton-ul dă iarăși de bucluc: Bilbo Baggins, erou accidental în lumea piticilor și dragonilor!

Într-un colț liniștit de Hobbiton, unde nici măcar gândurile nu deranjează, Bilbo Baggins, un hobbit grijuliu cu siesta lui, este scos din zona de confort de un bătrânel numit Gandalf. Nici nu ştie Bilbo că, din nevinovata lui prietenie cu un grup de pitici, o să ajungă să se îmbrobodească cu aventuri și, mai ales, cu o grămadă de belele.

Oameni mari, treburi de pitici

Bilbo, al nostru hobbit cu o grădină încântătoare și o poftă constantă de ceai, începe să se întrebe serios ce-a fost în capul lui Gandalf când l-a recomandat ca spargător de case la piticii lui Thorin Oakenshield. Nu că ar fi fost mulți spargători disponibili, dar parcă nici Bilbo nu părea alesul galant care să fure dulapuri de dragon!

Compania de pitici, cu hărți strânse strămoșește și cu un ponei dea căra visuri de măreție, se pomenește la un moment dat udată de ploile muntelui și călare pe troli lipsiți de maniere. Gandalf, magicianul de serviciu, îi scapă din belea cu stil și oarecare improvizație. Însă când noaptea-și face loc în poveste, o ceată de spiriduși deturnează calea nostimului grup spre captivitate. Din fericire pentru toată lumea, Bilbo își pierde nu doar calea, dar și cunoștința, doar pentru a fi trezit de un inel care va face istorie.

Discreție de aur și răfuieli cu barbații cu barci

Și uite așa, Bilbo câștigă la loto fantomele cu un inel al unui Gollum supărat și în același timp uluit de dispariția integrală a ieftineilor sale bijuterii. Hobbițelul nostru reușește să-și ia tălpășița de sub mormintele munților, trecând fluierând printre lupii sățiși și spiridușii semeți, grație conducerii aeriene a eroicei armate a vulturilor.

Chiar și la Beorn – ursul de serviciu în chestiuni de metamorfoză pe rit lenes – grupul reușește să se dezmeticească și să se lege prietenește cu niște ciuperci gigantice și drumuri lipsite de indicații turistice. Elfiși ayo turiștii pădurari își văd și ei de obiceiul de a da peste pitic, lui Thorin nevenindu-i în minte decât Piatra Arcei – o altă miniatură prețioasă care ne face să credem că lumea lui Tolkien e un muzeu cu tematică.

Dragonul cade, dar economia revine

Iar apoi, vai! Smaug moare, economia locală o dă #colectiv pe negocieri multilateral favorabile iar bardul orașului Lake Town, un tip adevărat cu săgeți negre și ochi ascuțiți ca o napolitană bine făurită, prinde drag de glorie ieftină! Bilbo, căci despre el scriem povestea, își folosește harul diplomatic și dă și celor fără de inele șansa la o comoară îmbibată în mit o dată la o mie de ani. Așa se face că, după un amestec de târguieli politice și lupte legendare pe culmile Everestului de mijlocul Pământului, Baggins-urile își găsesc drumul spre casă.

Probabil că acum Bilbo își va prețui și mai mult un ceai liniștit, departe de verinele cu inscripții ciudate, și cât mai aproape de un foc de șemineu care să nu-i cânte o melodie de dragon.

Fiți pe pace, că peripețiile astea continuă, dar pentru acum șosetele lui Bilbo sunt și ele oprimate, la fel de în siguranță, acolo unde toată lumea culege vestea din Hobbiton, chiar dacă doar din când în când.