Sursa poza: ExpressPress

O nouă eră a resurselor strategice

În secolul XXI, lupta pentru dominanță globală se duce nu doar pentru petrol și gaze, ci, mai ales, pentru litiu, cobalt, nichel și pământuri rare, elementele esențiale pentru fabricarea de baterii pentru mașini electrice, stocare de energie și tehnologie militară avansată. Într-o lume în care tranziția către energia verde este prioritară, aceste resurse au devenit noul teren de confruntare economică și strategică. Dacă în trecut expresia "aur negru" se referea la petrol, acum este vorba de mineralele critice ale erei actuale.

Distribuția globală a resurselor și implicațiile geopolitice

Resursele critice nu sunt distribuite uniform la nivel mondial, ceea ce generează tensiuni geopolitice. De exemplu, „triunghiul litiului” format din Chile, Argentina și Bolivia deține o majoritate a rezervelor mondiale, în timp ce Australia domină producția. Congo este liderul mondial în producția de cobalt, iar Indonezia ia măsuri strategice pentru a controla piața de nichel. Pe de altă parte, China exercită un control semnificativ asupra pământurilor rare, având un avantaj nu doar în extracție, ci și în rafinare, influențând astfel piețele globale și securitatea economică a altor națiuni.

Combinația de strategie și tehnologie a Chinei

China nu se limitează la deținerea resurselor materiale, ci controlează și părțile cele mai valoroase ale lanțului de aprovizionare global: rafinarea, procesarea chimică și producția de baterii. Companiile chineze sunt jucători majori în zona bateriilor litiu-ion și investesc masiv în minerit în Africa, America de Sud și Asia. Această poziție îi permite Chinei să fie un actor central în industria tehnologică globală, determinând preocupări de securitate economică și industrială în SUA și UE.

Strategiile de adaptare ale Occidentului

Atât Uniunea Europeană, cât și SUA, privesc cu îngrijorare dominația Chinei în acest sector și pun în mișcare strategii proprii pentru a-și consolida securitatea resurselor. Inițiative precum Actul pentru Materii Prime Critice în Europa și Legea pentru Reducerea Inflației în SUA subliniază eforturile de diversificare a surselor și stimularea producției interne de baterii și tehnologii asociate. Accentul se pune pe reducerea dependenței de Beijing prin acorduri comerciale și subvenții strategice.

Poziția României: oportunități și provocări

România, deși nu se află în centrul atenției globale în ceea ce privește litiul sau cobaltul, deține avantaje strategice care îi permit să joace un rol important. Zona Munților Apuseni și Carpații metaliferi includ resurse critice precum cupru, aur și alte metale esențiale pentru tehnologia modernă. Cu toate acestea, discuțiile despre valorificarea acestor resurse implică trecerea de la exportul de minereu la procesarea și valorificarea locală.

Industria auto din România este deja integrată în lanțul european de aprovizionare, iar tranziția către vehicule electrice deschide oportunități pentru dezvoltarea capacităților de producție locală de baterii și sisteme asociate. Având poziția strategică la intersecția intereselor NATO și UE, România poate juca un rol crucial în asigurarea securității regionale, atât din punct de vedere economic, cât și politic.

Dilemele tranziției ecologice

În timp ce lumea aspiră la un viitor eco-friendlier, există dileme etice și de mediu legate de extracția resurselor esențiale pentru această tranziție. De la exploatarea muncii în Congo la impactul deșeurilor toxice în procesul de rafinare, provocările sunt considerabile. România, alături de alte națiuni europene, se confruntă cu decizia de a sprijini extracția locală controlată versus menținerea importurilor din regiuni instabile.

Concluzie: jocul de putere al resurselor critice

În final, controlul asupra resurselor critice redefinește puterea în secolul XXI. Țările care le dețin sau găzduiesc infrastructuri de rafinare și producție vor avea un cuvânt de spus în peisajul geopolitic global. România, prin atuurile sale și implicarea în strategii regionale, poate deveni un nod central în acest lanț de resurse strategice, asigurându-și astfel relevanța politică și economică în noua ordine mondială.