Aurel Simion și Livrarea Vieții: Când Tazz-ul Devine Telenovelă de Impact

La Gârlă-Plouată, unde nici zilnic nu-i niciodată plictiseală, povestea lui Aurel Simion, cavalerul meniurilor la domiciliu, a împânzit mediul online mai ceva ca un cârnat de Crăciun. Aurel, un bărbat care-și trage seva de sine din vinele lui harnice, a devenit subiect de discuții aprinse după ce a fost filmat, cum s-ar zice, „la locul faptei”, cu odrasla în traista de pe bicicletă. O imagine cât o mie de emoticoane triste.

Pe când alții îmbucă micul dejun la dispăruți cu sprânceana netezită de somn, Aurel își netezește ziua cu pedalări prin stropii de soare sau ploaie, fiind mereu pe drumuri. "Muncesc de pe la 14 ani, când alții începeau să mijească ochii la șotron," zice Aurel, fără să-i tremure mustața. Și uite așa, viralitatea și-a dat întâlnire cu el în social media, pe când își plimba odrasla alături de o pizza fierbinte. Internauții, impresionați, și-au frecat ochii de parcă se uitau la o telenovelă. Și n-ar fi fost prima oară când un strop de compasiune s-a transformat într-un potop de clicuri.

Printre mormăituri de compasiune și judecăți înțelepte (sau nu prea) de pe canapeaua din sufragerie, iată că intervine și eroul de ocazie, cunoscut drept Pescobar - un binefăcător mai misterios ca un secret de familie. Acesta l-a ajutat pe Aurel cu o mână de ajutoare. Se zice că, la noi în sat, când Pescobar îți dă o mână de ajutor, de fapt primești și un cot de sprijin!

Și uite așa, povestea lui Aurel Simion devine o atenționare că viața poate fi exact ca o livrare la un clic distanță: niciodată nu știi când îți ajunge la ușă. Și, cu toată această cursă, viitorul lui Aurel pare să fie mai strălucitor, cel puțin cât să nu-i mai fie părul vâlvoi de griji. Dar cine știe, poate pe viitor îl găsim lucrând cu drona, ca să aibă mâinile libere să țină copilul de mânuță. Rămâneți pe frecvența noastră, dragii mei, căci vorba din bătrâni zice: nu-i rost de plictiseală când viața-i savuroasă ca un sarmală rumenită.