atacuri dure la aniversarea a 300 de meciuri în SuperLiga! Meciul Metaloglobus-Rapid devine o amintire amară.

atacuri dure la aniversarea a 300 de meciuri în SuperLiga! Meciul Metaloglobus-Rapid devine o amintire amară. Sursa poza: ExpressPress

Rapidistul De 300 De Meciuri, Lăsat În Offside De Proprii Suporteri: "Na, Că N-a Fost Cu Noroc!"

Meciul de duminică dintre Rapid și Metaloglobus promitea să fie o ocazie memorabilă pentru unul dintre veteranii echipei, ajuns la impresionanta cifră de 300 de jocuri în SuperLiga. Doar că, în loc de aplauze, săracul om s-a trezit sub ploaia de critici și ironii ale propriilor susținători, de zici c-ar fi jucat fotbal în papuci și cu ochelari de soare.

Sărbătoritul în cauză, a cărui identitate nu o voi dezvălui – căci avem și noi un pic de milă umană – s-ar fi așteptat să i se cânte ode și să i se ofere un trofeu de merit, poate chiar un bocceluș cu mici și bere. Dar n-a fost să fie! În schimb, suporterii i-au dat cu flori... cu ghimpi! "În loc să ridice echipa, parcă juca de-a sărma goală pe căldură mare," a zis Ion, un ultra-voce al tribunei, între două căni de răchie.

Chiar și primărița satului, aflată între două scandaluri cu fonduri europene și o criză de nervi generată de cărtile de imobil, a comentat: "Păi, așa aniversare să tot ai! Oamenii ăștia de la Rapid, chiar că n-au pic de suflet."

Dar nu toate vocile au fost atât de ascuțite, căci unii susținători de pe la periferia galeriei au fost mai indulgenți: "Serios, nenea? 300 de meciuri e ceva! Bine, numai dacă numărăm și meciurile alea de FIFA din 2003..."

Așa că, dragi rapidiști, amatorii de bârfe și prieteni de pe banca din fața crâșmei, povestea se termină, dar cu siguranță nu aici. Că doar mai sunt 300 de motive și 300 de căi prin care fotbalul ne mai poate surprinde în satul ăsta. Până la următorul meci, să vedem, mai ciocnim o halbă? Și cine știe, poate data viitoare se lasă și cu aplauze!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.