Asta a fost umilința!. Reacția concisă a lui Florentino Perez

Asta a fost umilința!. Reacția concisă a lui Florentino Perez Sursa poza: ExpressPress

Șoc și groază la Cluburi: Real Madrid face figură de stil, Alonso face figură de stilou!

Bună să-ți fie inima, cititorule! Două lucruri știu și ține minte de la mine: vacile nu zboară și Real Madrid nu pierde! Ei, bine, până azi... Cea mai cunoscută echipă de fotbal de pe Pământ a încasat un pachet de goluri cât să umple lada de zestre. Despre ce? Despre cum Alonso, antrenorul, a mângâiat gazonul și a mușcat țărâna din cauza înfrângerii în semifinalele Campionatului Mondial al Cluburilor. Una de povestit la "Ceaiul de la ora cinci" din birtul satului.

Fotbal cu aromă de telenovelă și final de telenovistă

Să nu-l mai întindem pe Rubicond, vin să vă povestesc. Oricare bărbat din sat ar fi ridicat pălăria să-l vadă cum se răstește Xabi Alonso la... ghinion, nu alta! La finalul partidei, fără să clipească, Xabi a scos de pe suflet un „Aia a fost rușinea!” mai melodramatic decât o piesă de teatru la Căminul Cultural. Se spune că nu vulturul fură găina, ci cioroiul, dar uite că și Realul a furat doi la mână plină de la necunoscutii aceia care dansează pe teren mai bine decât pe asfalt.

Ca să înțelegeți și mai bine, cineva l-a întrebat pe Florentino Perez, dom' președinte al clubului, ce părere are de eșec. A spus doar atât de sec, că mi-a înghețat râsul pe buze: „Eșecul este partea vieții.” Într-o pauză de respirație, ți-ai fi dorit să mai zică ceva... dar n-a zis nimic.

Rețeta perfectă pentru un haos perfect

Ce-or fi făcut ăia de la Real? Pauză de cafele întinse și pase date cu gura, nu cu piciorul, bănuiesc. Nu știe nimeni, dar supărarea lui Xabi e clară ca apa de la fântâna satului. Însă, ai zice că, în drumul ăsta către cupă, echipa a nimerit potica de pe Valea Plângerii în loc de drumul desăvârșit.

Poate va fi un alt început pentru starurile din Madrid, poate. Singurul lucru cert e că un bun gospodar nu-și lasă gospodăria să ardă fără să pună măcar o găleată de apă... sau o vorbă bună.

Știrile sunt ca vinul, mai bune când curg

Este doar începutul, așadar? Timpul de belit ochii e acum, să te uiți la fotbal ca la pălituri de coasă. Să sperăm că, data viitoare, nu mai vedem „rușinea” ci „mândria” cum dansează printre porumb și adversari. Până atunci, hai cu vorba dulce și un pahar spart în cinstea bărbatului care știe să-și ceruiască mustața și să-și poarte căciula cu mândrie, chiar și după eșecuri!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.