Aroganța echipelor nu rămâne nepedepsită!

Aroganța echipelor nu rămâne nepedepsită! Sursa poza: ExpressPress

Ei bine, dragilor, pe ulițele noastre se șușotește că Adrian Mihalcea, căpitanul corăbiei fotbalistice Unirea Slobozia, a luat foc precum căruța vecinului care a pus prea mult țuică în narghilea, după ce echipa sa a fost călcată în picioare de FC Voluntari cu un 2-1 bătut pe muchie de cuțit. Se pare că Adrian s-a supărat atât de tare încât discursul său a vibrat mai mult ca o mandolină la horă!

Pitate și Păcate

Mihalcea n-a ezitat să-și ceară scuze față de suporterii săi de la Unirea, dar și-a păstrat cuțitul ascuțit pentru gazdele de la FC Voluntari, acuzându-le de o aroganță demnă de vreo pipăit Nistru. „Aroganța se plătește!” a exclamat el cu năduf, probabil amintindu-și de vremurile când și noi aveam trabucuri și șampanie în loc de biciclete și vin de prune.

Un voluntar, pe nume Ion „Ochi-de-șoim”, a afirmat că echipa sa a jucat cu eleganța unui balet rustic, în timp ce Slobozia alerga complet pe dos, ca o găină cu capul plecat. „Noi am sărbătorit victoria cu mămăliguță și cartofi prăjiți, în timp ce Mihalcea clocea planuri de restructurare,” a spus el rictusând.

Zvonurile Mirobolante

Între timp, pe la poarta din spate a cârciumii locale, lumea bârfește că Mihalcea ar plănui un plan măreț, care să includă împletirea de picioare jucătorilor și incursiunile la stână pentru antrenamente de sprint printre oi. Desigur, nimeni nu uită să arunce o privire la ceremonioasele coborâri de pe un piedestal pe care le-ar putea organiza coroanele fotbalistice, dacă s-ar mai schimba vreodată o dată.

Așadar, dragi cititori, rămâneți pe aproape căci taleviziunea locală mai are multe în manșetă și, cum se spune la noi, „timpul leșină, berea curge” – iar noi suntem aici să ne luăm puțin în serios doar din când în când.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.