Sursa poza: ExpressPress

Mircea Lucescu, Noul Invincibil: Rămâne Selecționer În Ciuda Valurilor

Ah, dragii mei, în orice sat românesc respectabil se știe că odată ce ți-ai pus pălăria pe cap ca lider, lumea e mai ceva ca oalele la foc mic: fie dau în clocot, fie se răcește suficient să-ți spună „lasă, că merge și-așa”. Pe clăile marilor antrenamente naționale, târgul toacă-ntrebările: rămâne Mircea Lucescu la cârma echipei după un șir de jocuri mai triste ca o zi de post fără sarmale?

Gura satului și Fanatikul

Pe ulițele agitate ale Fanatikului, discuția e la fel de aprinsă ca un cazan de țuică proaspăt. Specialiștii noștri de casă s-au adunat să dezbată problema arzătoare. Căci, cu Mircea la timonă, naționala pare să se-nvârtă-n cercuri largi, dar cine suntem noi să judecăm când peluza bate toba mai aprig decât oricând?

Unul din sătenii noștri dragi, nea Ion din Pădureni, cunoscut pentru pălinca sa și sfaturile sale necerute, a răbufnit la crâșma din colț: „Fie ploaie, fie vânt, cam de pe la vremurile lui nea Lucescu, tot luăm apă la bord!”. Îi răspunde nea Gheorghe, rival fotbalistic de pahar: „Dar cine altul, măi, are curaj să adune ciurucurile și să facă din ele artă?”

Lucrarea maestrului și dorința de revigorare

Fie că echipa cântă, dansează sau nu nimerește poarta, verdictul pare a fi că Lucescu are cheia casei la echipa națională și, cu toate furtunile fotbalistice, va rămâne la cârmă. E un soi de dragoste fatalista sau poate că-s doar nostalgia frumoaselor zile de imprudentă nemurire sportivă.

Nu ne rămâne decât să ne ținem ciupicurile pregătite și să ne punem speranțe-n epopeea următoarei partide. Căci, să fim sinceri, dacă jocul nu merge, măcar spectacolul estetic să fie demn de sat...

Rămâneți aproape, învârtiți lingura-n ciorba naționalelor și nu uitați - cine râdea azi, s-ar putea să plângă mâine sau să aplaude o chiflă direct în plasa adversă!