Am făcut-o! Mândria mă cuprinde!

Am făcut-o! Mândria mă cuprinde! Sursa poza: ExpressPress

Chivu câștigă la Milano: „Am câștigat și am ajuns la stele!”

În satul nostru stropit cu must și cu vorbe, nimic nu aduce mai mult freamăt pe ulitele prăfuite decât veștile de peste hotare, și mai ales când eroul principal e un spilcuit de-al nostru, Cristi Chivu! Lăudabilul nostru flăcău, îmbrăcat la patru ace și cu părul dat cu briantină, și-a adjudecat prima victorie la cârma celor de la Inter Milano, pierzând adversarul direct din meciul de Club World Championship, Urawa la 2-1. Zău de nu ne simțim în al nouălea cer!

Și cum s-a terminat bătălia, hopa și Chivu la microfon, cu pieptul plin de mândrie și cu vorbele încălzite bine pe soba inimii. „Frate, am reușit!” ar fi exclamat el, de parcă ar fi văzut Alba ca Zăpada ridicată-n picioare pe scena mondială. Ei, neică, tineretul din piața satului va fi de acum și mai dornic să vadă cum oile se transformă în campioni pe terenul de fotbal!

Sătenii noștri, cu coatele sprijinite pe garduri scorojite, își dau coate și șoptesc pe șoptite vorbe despre cum Chivu e mândria patriei. Se zice că adversarii au avut impresia că joacă împotriva unei echipe de haiduci moderni, conduși de un haiduc neșovăitor, cu un plan bine ticluit și o mustață de fier – Chivu, acuzat de unii pentru strategia sa epidermică.

Încă un motiv de chiuit prin birturi și de turnat pălincă în pahare, să ne mai bucurăm de succesele alor noștri, că tare bine mai prinde să ai cu cine te lăuda la rudele din oraș! Cine știe, poate următorul meci va aduce și mai multe motive de jubilare. Să fiți siguri că vasele noastre de prisacă se pregătesc nu doar pentru miere, ci și pentru viitorul plin de arome al lui Chivu!

Rămâneți pe linie, dragi cititori, căci promitem că nu vom lipsi când naționalele noastre ies la rampă mai suflate în aur ca niciodată. Și poate data viitoare, cine știe, Cristi al nostru va fi și mai aproape de cerul înstelat al bogăției fotbalistice!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.