Am discutat și cu familia sa

Am discutat și cu familia sa Sursa poza: ExpressPress

Conu’ Umit Akdag – Prins între Ciocanul Transilvănean și Nicovala Anatoliană!

Ah, satul nostru drag se întinde din ce în ce mai departe, tocmai la nivel internațional! Avem parte de-o telenovelă fotbalistică de toată frumusețea! Umit Akdag, tânărul fundaș cu origini care ne înfloresc în sufletele românești și turcești deopotrivă, este într-un impas care ar pune pe gânduri chiar și pe Moș Tonică din vecini. Alegerea vieții: România sau Turcia?

E clar ca bună ziua că FRF-ul nostru iubit pare să cam fi intrat în fibrilații și își folosește toate armele, mai puțin cazmaua aia rezemată la intrarea în sediu, ca să-l țină pe Umit în tabăra tricoloră. Chițăiala lor a ajuns până la urechile bătrânului fotbalului, Mircea Lucescu, care zice-se că a mers până la consultări strigătoare la cer cu familia băiatului. Vorbim aici, dom’le, de o implicare care ar face inima satului să bată ca o tobă de la căminul cultural!

Umit, sărmanul, pare să fie prins între pasiunea bucoavinei și căldura anatoliană, într-o dilemă mai arzătoare decât căciula lui Moș Costel la focul lui ianuarie. Într-un colț îl așteaptă naționala României cu o ofertă care parcă miroase a sarmale cu papanași, iar în celălalt colț, Turcia îl cheamă cu promisiuni ce par condimentate cu baclava și ceai de mere.

Ce va decide Umit? Își va lega destinul de tricolorul românesc sau va lăsa inima să-i danseze pe ritmurile anatoliene? Numai timpul ne va spune, dar până atunci, noi pregătim scena sărmăluțelor și a glumelor de șagă, pentru că oricum ar fi, satul nostru știe întotdeauna să se distreze în sunet de chitară și voie bună! Și dacă ne ia la jurnal ultima oră, poate mergem să dăm o mână de ajutor la căratul bârfei de pe ulița fotbalistică! C'est la vie și hai România! Sau nu?


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.