Alexandru Chipciu, spectacol în declarații după eliminarea de către Istvan Kovacs: Soția m-a mustrat! Exces de zel și finala Champions League

Alexandru Chipciu, spectacol în declarații după eliminarea de către Istvan Kovacs: Soția m-a mustrat! Exces de zel și finala Champions League Sursa poza: ExpressPress

Maestru de Cupă Europeană sau Regele Cartonașelor? Istvan Kovacs, Zmeul de la Meleaguri

În satul nostru fermecat, unde mingea-i rotundă și nervii întinși la maxim, a venit sezonul de harță fotbalistică. Ultima zvonistică fierbinte vine de la meciul Dinamo – U Cluj, unde năvalnicii au mânuit terenul de parcă ar fi fost la bâlci. Însă, gheara sorții l-a atins pe bietul Alexandru Chipciu, care a fost trimis la vestiare mai devreme de arbitrul Istvan Kovacs.

Cică, Chipciu, omul nostru de pe teren, s-a pus pe mirosit nedreptatea ca un iepure prins în laț. „După ce m-a făcut Kovacs vedetă, nevastă-mea m-a certat că n-am dus gunoiul,” a spus Chipciu, oftând în fața mulțimii de jurnaliști curioși.

Însă prietenul nostru Chipciu nu se oprește aici. Într-un moment de inspirație poetică a spus clar și răspicat: „Fața mea e una, dar să arbitrezi finala Champions League tot e altă poveste. Suntem noi albine, da’ el e un ditamai ursul.”

Când l-au întrebat ce mai zice de hotărârea arbitrului, Chipciu a ales perfect cuvintele: „Parcă n-a fost un meci, ci o bucată de-ntrecere cu scoatere de carne dinții,” sugerând că Istvan Kovacs a cam sucit prea mult de măsură, strângând restanțe la răbdare. Anticipează Chipciu o carieră de cavaler al fluierului la nivel înalt pentru Kovacs? „Cine știe, poate că într-o zi ăsta din Cluj va sta în colțul terenului la cel mai mare meci,” a adăugat Chipciu, lăsând loc de interpretări.

Pe măsură ce satul se întunecă și povestea se întinde de la o fereastră la alta, noi rămânem la vechea dilemă: să fie oare Kovacs un futurist în arbitraj sau doar un simplu iubitor de cartonașe colorate? Doar fotbalul ne va spune. Până atunci, stați aproape că vin vremuri când mingea o să se transforme în polemici între tocul ușii și paharul de țuică.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.