Alegerea surprinzătoare pentru viitorul tânărului atacant

Alegerea surprinzătoare pentru viitorul tânărului atacant Sursa poza: ExpressPress

CFR Cluj Preferă Să-l Țină Aproape pe Louis Munteanu, Chiar și cu Bani în Buzunar

În lumea fotbalului, unde totul se învârte în jurul mingii și banilor, CFR Cluj a luat o decizie fulminantă care a zguduit vestiarul și a ridicat sprâncene pe la colțuri. Ați ghicit, nu e vorba de un schimb de rețete de sarmale cu FC Steaua, ci de refuzul unui munte de bani oferit pentru talentatul lor atacant, Louis Munteanu.

Fără nicio exagerare (bine, poate doar un pic), se zice că ofertele pentru tânărul Munteanu curg mai ceva ca șanțurile de pe uliță când plouă în octombrie. Dar CFR Cluj, în marea lor înțelepciune, a hotărât că Louis merită mai mult decât un sobor de zerouri în contul lor. Sau poate doar că seamănă cu nepotul primarului și nu vor să piardă din prestigiu la vreun festival de gogoși.

Surse de încredere din echipă (sau posibili jucători care citesc revistele pe ascuns) ne-au șoptit că ”Am preferat să nu-l vindem”. Și e bine știut că la Cluj hotărârile serioase nu se iau fără a adăuga un pic de fainoșag și povești de pe marginea terenului.

În culisele acestei povești fotbalistice, cert este că CFR Cluj pune accentul pe strategii pe care poate doar Einstein le-ar pricepe, sau poate doar antrenorul care încă își adoarme cățelul cu povești despre posese. Având același spirit ca un agricultor care păstrează cârnații pentru când vine vreo vizită neașteptată, Clujul ne arată că uneori valoarea nu se măsoară doar în scânteierea monedelor. Louis, rămâne la Cluj! Ei bine, cel puțin până la următoarea ofertă „Colosală”.

Deci, rămâneți aproape, dragi cititori. Vom fi ochi și urechi pentru orice scăpări de informații sau eventuale furtuni într-un pahar cu apă... sau cu vin, că doar suntem în Ardeal!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.