Ajunge! Este Momentul Să Susțin Echipa!

Ajunge! Este Momentul Să Susțin Echipa! Sursa poza: ExpressPress

Gigi Becali Și-a Schimbat Melodia: „Criticatul Nu Mai Are Efect, Acum Trecem la Mângâieri”

Ei bine, dragi cititori, dacă cineva ar fi sosit din altă galaxie și ar fi urmărit partida dintre FCSB și Dinamo, ar fi putut jura că Becali stătea cocoțat pe un nor, mâncând floricele și socotind golurile. Dar nu, neliniștitul nostru patron s-a hotărât, într-un final apoteotic, să-și schimbe tactica... și nu, nu mă refer la așezarea în teren.

După ce echipa sa a lăsat capul jos în fața adversarilor de la Dinamo, cu un scor demn de un meci de ping-pong, Gigi s-a trezit inspirat la ceas de seară și și-a dat seama, în mod uimitor: „Ajunge cu critică!”. Da, ai auzit bine, sate și cătune! Se pare că tiradele sale furioase au început să fie la fel de eficiente ca un plug pe o piatră.

Sângele lui latin a mai fiert ceva vreme, dar uite că Becali, în stilul său caracteristic, a intrat în direct la TV, declarând cu emfază că e momentul să-și lase criticile deoparte. „Gata! Ajunge! Nu are efect", a spus el, cu un aer care amintea de bunicul din Malvina, atunci când îți dădea de înțeles că „palma pedagogică” nu mai e ce-a fost odată.

Ce urmează, vă întrebați? Ei bine, Becali zice că se va transforma în „tata bun”. Un fel de Dalai Lama al fotbalului românesc, fără robe și mult mai vocal, desigur. Acum îi va îmbrățișa metaforic pe jucători, de parcă ar fi niște pisoi pierduți în ploaie. Jos pălăria, Gigi, așa se face!

Și, ca să nu rămână impresia că s-a schimbat la față precum luna la răsărit, Becali promite că îi va susține pe băieți la următorul meci. Deja se aude cum prepară ciubăr cu vin pentru ocazia asta solemnă.

Cu toate că n-avem o minge de cristal să vedem viitorul, un lucru e cert: va mai curge multă apă pe Dâmbovița până să vedem cum „metoda zen” a lui Gigi va da roade. Până atunci, așteptăm cu popcorn în mână următoarea „mișcare” tactică a domnului Becali, căci cine știe ce surprize ne rezervă?


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.