Sursa poza: ExpressPress

Ne adunăm cu ochii în lacrimi, dar cu inimile pline de mândrie și recunoștință, pentru a spune rămas bun unei sportive legendare. Ileana Silai, cunoscută pentru viteza cu care alerga pe pista olimpică, a plecat să alerge pe alte tărâmuri, la frageda vârstă de 83 de ani. Cine s-ar fi gândit că marea noastră campioană, care a lăsat întreaga lume fără cuvinte în 1968 cu argintul său olimpic, a petrecut nu mai puțin de patru ediții ale Jocurilor Olimpice ridicând tricolorul și barba românilor din fotolii?

Desfășurarea acestei povești e un amestec de talent, determinare și oarece iscusință. "Ileana avea viteză în picioare și un zâmbet care făcea vântul să o urmărească, nu invers", a mărturisit Vasilică - specialistul satului nostru în sporturi... mai mult sau mai puțin confirmat. Cu toate astea, nimeni nu poate nega că tenacitatea și eleganța ei pe pistă au rămas un exemplu pentru generații întregi de atleți, fie că alergau de vulpe prin păduri sau de profesori pe coridor.

La fiecare competiție, Ileana ne-a făcut să credem că viteza se moștenește în ADN-ul românesc ca rețeta de papanași. Dar, fiți fără frică, că oricând se vorbește de vitezomani atletici, numele ei va alerga mereu în fruntea listei – fie și numai pe un postament de marmură la marginea satului.

Acum, când doamna Silai bate la poarta atletismului etern, nu ne rămâne decât să ne amintim de alergătoarea noastră nu doar ca de o campioană, ci ca de o femeie care a demonstrat că, din când în când, și pe pista vieții, poți ajunge pe podium chiar și cu adidașii cu talpa puțin julită.

Și ca să nu riscăm să turăm motorul nostalgiei prea tare, vom încheia abrupt – dar cu promisiunea că Ileana va fi mereu campioana noastră, acum și pentru totdeauna. Până la urmă, indiferent cine trece la linia de sosire, știm că acolo sus cineva va aștepta cu flori... și o medalie de argint veșnic strălucitoare.