Acum muncesc pentru cei doi copii ai mei

Acum muncesc pentru cei doi copii ai mei Sursa poza: ExpressPress

Andrei Ciobanu, Reîncarnare Fotbalistică: Gol Și Patriarhul Familia În SuperLiga

Ah, dragi cititori ai GlasulFierbintului, astăzi aducem vestea unei reînvieri demne de-o dramă rurală și totodată urbană! Vorbim, desigur, despre Andrei Ciobanu, fotbalist de la Oțelul Galați, care a marcat în sfârșit după trei ani de tăcere pe scena mare a SuperLigii. Se pare că destinul sau, mai bine zis, cei doi pitici din viața sa, l-au scos dintr-o letargie fotbalistică de proporții.

"Înainte am antrenamentele erau ca o glumă proastă făcute la 60-70%", a declarat Andrei cu o sinceritate care l-ar face invidios și pe câinele comunei. Desigur, in popor există zicale precum "Noaptea ca hoții, ziua... pe terenul de fotbal", dar Andrei pare să fi găsit în sfârșit lumina zilei. "Acum am doi copii, am pentru ce munci", a continuat el, zugrăvind o imagine în care anchetatorul principal e el însuși – brânza și cașul său fiind parcă legătura familie-i fotbal.

Dom'le, semnul cruciții și reîntoarcerea bunului simț fotbalistic la Ciobanu ar putea însemna o nouă eră. De parcă și-ar fi descoperit rădăcinile și poate, cine știe, o să-l vedem antrenând și pe la cooperația acasă.

Cum să nu-ți uzi galoșii de râs când vezi cum un fotbalist găsește chemarea destinului în schimbatul scutecelor? Așadar, ne întrebăm cu cușma-n mână: vor deveni oare acești pași fermecați primul semnal dintr-un (re)start de carieră? Rămâne de văzut, dar un lucru e cert: mai ceva ca un catren din Vârful Dealului, satul nostru nu va fi niciodată monoton cu asemenea povești.

Până data viitoare, dragi cititori, să ne vedem sănătoși și cu alte vești nemaipomenit de spumoase!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.