A fost extraordinar

A fost extraordinar Sursa poza: ExpressPress

Dragi flăcăi și mândre din GlasulFierbintului, țineți-vă bine! S-a întâmplat minunea! Dinamo și Rapid au reușit performanța de a nu face clăbuc de la oboseală și de a remiza spectaculos cu un 0-0 memorabil... mai degrabă pentru unele ratări care au pus în mișcare vuvuzelele fanilor.

Un Meci Ca o Piesă de Teatru Absurd

În ciuda lipsei de goluri, fulgerul de comentarii nu a întârziat să lovească, iar Zeljko Kopic s-a aventurat să ne spună cine l-a dat pe spate ca o prăjină de fasole. „Un jucător a fost mai bun decât mămăliga făcută de bunică-mea!”, ar fi declarat el printre dinți. Cine? Ei bine, asta sigur e o întrebare pentru chibiții din tribună. Cu câinii care au controlat mingea parcă ar fi avut telecomanda de la Nicu din colț și au irosit ocazii mai mari decât porția de sarmale la nuntă, nu prea e greu să ghicești.

Cutii de Tactică și Cutii de Popcorn

Până să ajungem să discutăm de strategii complicate, putem spune că jucătorii au adus terenului mai mult dramatism decât o telenovelă la oră de vârf. Dinamo, cu elanul lui, parcă juca un pic și tenis cu linia de offside, dar cum să-ți iasă când publicul trăgea spre dimineață de-a lungul meciului?

Perspective Promițătoare sau Baia cu Lavandă

Și uite-așa, stimați cetățeni ai satului nostru, meciul s-a dus ca floarea de câmp, lăsând numai povești în urma lui. Poate că într-o zi vom vedea un gol sau două, dar până atunci, cântecul trupei e total lipsit de refren. Rămâne să vedem dacă viitorul ne va aduce mai multă acțiune pe gazon sau doar același aer de picoteală.

Să ne ținem deci sufletul la gura cerească și cine știe, poate la următorul meci Dinamo și Rapid își vor aduce aminte cum e să numeri golurile, nu doar ocaziile pierdute! Oare așa va fi? Rămâne să ghicim cu toții, dar între timp, ne cumetărim la horincă și așteptăm, că de prăpădut, nu s-o prăpădi nimeni. Poate doar la domino, în grădina din spate!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.