Când Ne-am Născut, Manifestanți Eram! Bâlci și Drama în Piața Victoriei
Ah, dragii noștri cititori, nu mai e nimic sfânt în zilele noastre! Peste 3.000 de suflete curajoase au năvălit în Piața Victoriei ca să-și exprime furia și durerea față de tragica dispariție a tinerei Teodora Marcu. Dar, când mai credeam că doar politicienii sunt aceia care se bat în vorbe goale, iată că un bărbat bine crescut a demonstrat contrariul printr-o izbucnire de neînțeles asupra unei femei la fața locului.
Într-un colțișor de lume unde știrile sunt mai picante decât ciorba de văcuță a babei Leana, nu puteam rata acest spectacol social de protest combinat cu dramă de mahala. "Eroi fără medalie", s-a declarat nea Vasilică, un veteran al pieței de zarvă publică, "că ne adunăm aici să ne plângem și ajungem să ne dăm la gioale!"
Mare jale pe marginea drumului și niciun festival cu mici și bere la greu n-ar putea rivaliza emoția generată în această piață. Instantaneele pictoriale arată mai buluc decât la coada la butelie: domn' Gogu striga sloganuri, iar mătușa Dochia ținea pancarta bine sus, ca să nu cumva să cadă demnitatea poporului roman de pe soclu.
Deși ziua ar fi trebuit să fie despre justiție pentru Teodora, drama locului a furat spectacolul. Printre cei adunați să plângă și să mă sune, Maria a mai spus: "Îmi pare rău de Teodora, dar și mai rău îmi pare că educația n-a ajuns la unii mai repede decât colbul de pe drumurile noastre." Cu așa vorbe pline de miere și păduri de sălcii, se mai întreabă cineva de ce mersul nostru nu-i lin?
Pe măsură ce soarele se culca pe după blocuri, atmosfera s-a îndesat într-o combinație de țipete și fluiere, cu mămăliga revoltei gata să explodeze din semn în semn. Dacă vă întrebați ce urmează, noi vom rămâne cu urechea lipită de pământul satului, promițând să mai scormonim în zori printre căușele veștilor. Vă lăsăm cu declarația fatalistă a lui Tanti Florica: "Mai bine tăiem cablurile de la becuri decât să trăim în beznă completă!"
