Sursa poza: AgerPress

Ai spune că timpul recunoștinței ne cam prinde nepregătiți, dar hei, și bunica din capătul satului știe vorba aia veche: „Mulțumește, să nu te pocnească blestemul!”. Așa că, dragi cititori, azi băgăm un pic de pioșenie satirică printre rândurile Bibliei și ne căscăm ochii la cum stă treaba cu recunoștința la Dumnezeu. E ca un fel de premiu pentru cel mai zgomotos devotament (...sau poate doar bunica și cântările ei de duminică îmi sună mie așa).

Cântând la harfă pentru Domnul: un maraton de mulțumiri!

Se pare că recunoștința nu e doar despre a mulțumi că a ocolit ploaia când s-a uscat cearceaful în curte. Ne uităm în Biblie și dăm de sfaturi ca la șezătoare. La Coloseni 4:2, aflăm că rugăciunea și mulțumirea merg șnur, ca mămăliga și brânza. Nu doar că te pune să devii vigilent - un fel de veghere bisericească cu ochii pe vecini - dar te și îndeamnă să gândești că generozitatea ta de duminică aduce mulțumiri divine mai ceva ca cireasa pe colivă (2 Corinteni 9:11).

Atunci când Evrei 12:28 ne vorbește despre un „foc mistuitor”, punem pariu că e vorba despre cum ne simțim după ce am răvășit totul prin curte, căutând un colt să plantăm busuiocul de sfântul Dumitru. E o invitație să fim recunoscători că avem o curte în care să ne desfășurăm pe mai multe fronturi - fie că ne luptăm cu buruienile, fie cu vecinii.

Topul hiturilor divine: Versete care zâmbesc către cer

Simțim cum izvoarele versurilor biblice de recunoștință curg pe albul hârtiei, la fel cum pălinca îmblânzește orice adunare mai zgomotoasă. Ne umplem paharele și inimile cu Psalmii care dau năvală în inimă ca să dea startul petrecerii divine. De la Psalmul 106:1 ne îndeamnă să facem dreptate Domnului, laudându-L dacă ne dorim să rămâniem în echilibrul cosmic – „dragostea Lui este în veac” și, cine știe, poate și-n veci de veci, amin!

Dacă ai crede că recunoștința față de Dumnezeu nu e decât o veche tradiție, Psalmul 95:2 zice să-i și cântăm, să facem gălăgie de bucurie, cam cum făceau gașca din bar după ce câștiga echipa preferată de fotbal.

Încheiere picantă: Mărecine să ne adune și să ne sfințească!

În ultima rugăciune de la 1 Cronici 16:35, ne amintim să cerem salvare, să nu ne lase Domnul la nevoile noastre și să ne adune din piețele unde am rătăcit după vreo sărbătoare a recunoștinței în care am exagerat la „cântece de laudă” și voie bună. Promitem că ne revenim și vom lauda mai abitir. Și dacă mai bem un pahar în cinstea Lui, dă bine atât la Domn, cât și la duhul comunității. Poate mâine vom fi mai recunoscători... dacă nu ne trezim prea târziu. Ei bine, vă lăsăm acum să dormiți liniștiți, cu visuri de recunoștință ce fac furori prin cotloanele sufletului!