Sursa poza: ExpressPress

Țara care ar sări prima în ajutorul României în cazul unui atac. Istoric: „Un vecin bun valorează mai mult decât un frate departe”

În contextul actual, marcat de o politică externă imprevizibilă în Statele Unite și de vulnerabilități ale Uniunii Europene, securitatea României a devenit un subiect sensibil, mai ales în fața expansiunii agresive a Rusiei în Ucraina. Într-un interviu amplu, istoricul Tasin Gemil explorează complexitatea relațiilor istorice și geopolitice între România și Turcia, oferind o perspectivă clară asupra rolului crucial pe care acest aliat l-ar putea avea în apărarea României, în special înainte de intervenția trupelor NATO din Vest.

Relațiile româno-turce - un parteneriat strategic fără conflicte teritoriale

Tasin Gemil subliniază importanța strategică a legăturilor dintre România și Turcia, evidențiind faptul că ambele țări sunt unice în regiune, având teritorii în Peninsula Balcanică (Dobrogea pentru România și Trakya pentru Turcia) și, foarte important, fără dispute teritoriale sau juridice între ele, spre deosebire de alte state balcanice. Această lipsă a conflictelor istorice constituie o bază solidă pentru o colaborare profundă, sprijinită de o istorie de aproape cinci secole de coexistență sub influența otomană, perioadă în care s-a cultivat o încredere reciprocă chiar și în condițiile unor războaie și tensiuni.

La o conferință internațională organizată la Ankara cu câțiva ani în urmă, gemologul a susținut că relațiile româno-turce sunt unul din motoarele stabilității și cooperării în Balcani, punct de vedere care a fost primit în unanimitate. „Un vecin bun este mai valoros decât un frate aflat departe”, spune o zicală turkmenă care reflectă perfect această realitate geopolitică.

Turcia, aliatul militar esențial împotriva amenințărilor rusești

În ceea ce privește reputația Turciei în NATO, unele voci pun la îndoială loialitatea Ankara, invocând apropierea ei de Rusia. Totuși, potrivit lui Gemil, aceste opinii ignoră trecutul intens conflictual ruso-otoman și percepțiile reciproce puternice de neîncredere între Rusia și Turcia. O istorie de aproape 250 de ani de războaie reflectă o relație tensionată, în care Turcia și-a apărat de fiecare dată pozițiile și securitatea propriilor teritorii și a aliaților săi, inclusiv pe cea a Țărilor Române.

Primul și singurul moment în care aceste două puteri s-au apropiat a fost imediat după Primul Război Mondial, când Turcia a primit sprijin material din partea Rusiei bolșevice, într-un context geopolitic extrem de dificil. Cele mai recente relații bilaterale reflectă o colaborare strategică, dar nu o aliere militară de durată, cu Turcia folosind Rusia ca factor de echilibru în fața presiunilor Occidentului. În paralel, Turcia continuă să aspira la un statut european, candidând la UE din 1987, dorind să-și păstreze legăturile puternice cu Vestul.

Rivalitățile și interesele economice care modelează parteneriatul Turcia-Rusia

Deși relațiile diplomatice dintre Turcia și Rusia sunt marcate de o colaborare pragmatică și de respect reciproc al intereselor naționale, acestea nu sunt nici pe departe o alianță profundă sau de prietenie. Schimburile comerciale sunt considerabile: de la exportul turcesc de textile, legume, fructe sau mașini-unelte, până la importuri de petrol, gaze și tehnologie nucleară din Rusia. De asemenea, numărul turiștilor ruși în Turcia este impresionant, fapt ce consolidează legăturile economice.

Rivalitatea pentru influență în regiunea Mării Negre, Balcani, Asia Centrală și Caucaz este în plină desfășurare, balonul acestei competiții fiind momentan în favoarea Turciei, care, profitând de conflictul din Ucraina și de sancțiunile occidentale împotriva Rusiei, a consolidat legături cu țările turcofone și a dezvoltat o organizație regională care adună statele turcice, o veritabilă combinație între o „UE turcică” și un „NATO turcic”.

Neotomanismul și influențele regionale: o nouă eră politică sau doar un mit?

Criticile aduse actualei politici turce privind așa-numitul neotomanism sunt adesea exagerate, consideră Gemil. Relațiile istorice complicate dintre popoarele turcești, arabe și iraniene, bazate pe conflicte vechi și alianțe adesea schimbătoare, arată că Turcia nu poate și nu dorește o hegemonie largă asupra lumii islamice. În Orientul Mijlociu, aliatul natural al Turciei pare a fi Israelul, nu lumea arabă, dată fiind istoria comună și interesele convergente.

Cooperarea militară româno-turcă: o garanție cu substanță

Turcia s-a afirmat deja ca jucător major pe piața internațională de armament și dispune de a doua cea mai mare armată din NATO. Această poziție este un avantaj pentru România, mai ales în contextul tensiunilor de la Marea Neagră.

Istoric, Turcia a fost primul aliat care și-a exprimat sprijinul ferm pentru România în momente critice. În anul 1939, în fața amenințărilor exterioare, Turcia s-a angajat să intervină militar, dacă va fi cazul, pentru apărarea teritoriului românesc. După căderea Pactului de la Varșovia și până la aderarea României la NATO, Turcia și Franța au garantat securitatea țării noastre, iar ajutorul turcesc a fost constant demonstrat, inclusiv prin investiții în industria de apărare românească, în special în domeniul dronelor, naval și blindate.

O prietenie construită pe o istorie comună complexă

Contactele dintre români și diferite popoare turcice au peste 1.500 de ani, cu o prezență otomană de aproape 500 de ani, care, deși a fost o perioadă de dominație, a permis și a asigurat autonomie locală, libertate religioasă și păstrarea identității românești. Prin această prudență, Țările Române au evitat dispariția de pe harta Europei, în contrast cu alte state balcanice.

Raporturile au fost nu doar de supunere, ci și de parteneriat și toleranță, iar influența otomană s-a tradus în structuri sociale, culturale și politice care au modelat evoluția poporului român. Din perspectivă economică, povara financiară pe care o reprezenta plata birurilor Porții otomane era limitată, sub 1% din bugetul imperiului, iar sumele plătite în mod ilegal de boierii locali nu pot fi cuantificate.

Relațiile post-imperiale și evoluția cooperării moderne

După Războiul de Independență din 1878, relațiile dintre România și Turcia s-au bazat pe respect și egalitate, Turcia fiind una dintre primele țări care a recunoscut oficial independența României. În secolul XX, în ciuda unor rupturi temporare, cooperarea s-a refăcut și s-a consolidat în perioada interbelică, continuând prin diverse regimuri politice chiar și în timpul comunismului.

După 1989, Turcia a fost printre primele state care au sprijinit tranziția democratică a României și investițiile reciproce au crescut vertiginos, depășind astăzi pragul de 10 miliarde de dolari anual. Turcia a fost prima destinație turistică majoră post-comunistă pentru români, iar comunitățile turce și tătare din România au o prezență activă în consolidarea relațiilor bilaterale.

Ce s-ar întâmpla în cazul unui atac asupra României?

În fața unui scenariu ipotetic, dar alarmant, în care Rusia ar ataca România, inclusiv prin acțiuni navale, Tasin Gemil afirmă fără ezitare că Turcia ar interveni decisiv în sprijinul nostru. Angajamentele din cadrul NATO, tratatele bilaterale și interesele strategice vitale ale Turciei pentru securitatea Mării Negre ar justifica o reacție rapidă și fermă. Turcia dispune de forțe importante în această zonă și știe că orice încercare de expansiune a Rusiei aici i-ar periclita grav securitatea națională.

Perspective pentru consolidarea relațiilor româno-turce

În prezent, colaborarea este „excelentă” și se bazează pe respect reciproc, parteneriat strategic și interese comune la Marea Neagră și în Balcani. Și totuși, mai există un potențial imens de dezvoltare în domeniul cunoașterii istorice reciproce, unde turcologia românească și studiul relațiilor cu românii sunt subdezvoltate, mai ales în rândul istoricilor turci.

Un parteneriat academic și cercetător între România și Turcia, inclusiv prin schimburi de specialiști în limba și arhivele turco-otomane, ar spori nu numai acumulatorii de cunoaștere istorică, ci și baza culturală a prieteniei bilaterale.

Cine este Tasin Gemil?

Profesor universitar doctor, Tasin Gemil a fost fondator și director al Institutului de Turcologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj (2009-2022). Cu o bogată experiență diplomatică, a fost primul ambasador al României în Azerbaidjan și apoi în Turkmenistan. A avut un rol activ și în Parlamentul României, iar pentru contribuțiile sale a fost recunoscut cu titluri onorifice în România și în străinătate, fiind membru corespondent al Societății Turce de Istorie și al unor academii internaționale.

Concluzie: Într-o lume imprevizibilă, cu tensiuni geopolitice majore, relația solidă și deschisă dintre România și Turcia reprezintă un pilon de stabilitate și securitate, iar Turcia se afirmă drept cel mai apropiat și rapid aliat care s-ar mobiliza în sprijinul României în fața unui atac.

Un vecin bun este cu adevărat mai valoros decât un frate aflat departe.