Ultimele șanse de calificare la Mondiale s-au redus drastic

Ultimele șanse de calificare la Mondiale s-au redus drastic Sursa poza: ExpressPress

Nicolae Stanciu și Balada Eroilor Neîmpliniți: „E Aproape Ultima Baftă, Nea Gicu’ de Calificare!”

Ah, să ne ridicăm, dragii noștri, și să-l ascultăm pe bardul etern al terenului de joc, dom’ Nicolae Stanciu, cum ne împărtășește o veste ce ne face să simțim că suflă vântul rece al toamnei fotbalistice. România noastră dragă a ieșit din bătălia cu Cipru cu un modest 2-2, așezându-se confortabil pe mormanul cunoscut al calificărilor ratate.

În zerourile și unsurosul de muștar de pe ecran, Stanciu, eroul cu numărul prea mic de asisturi, ne-o spunse drept la inima: „Șansele noastre de-a păși pe iarba mondialului sunt acum la fel de subțiri ca smântâna de la 'disponeibila' în crâșma de la colț.” Nu-i lucru mic când chiar el, artistul pasei norocului, ajunge să-și pună cenușă în păr și nu briliantină.

Cum statură băieții noștri pe câmpul din Cipru, nici cocoșii din curțile vecine n-au cântat a bucurie, căci 2 la 2 e punctul de plecare spre satele restanței noastre istorice. Ba și mai zic vecinii la birt, că mingea noastră a fugit de poartă mai ceva ca rata din ogradă de câinele flămând al lui nea Ion. Dar ce să vezi, dragi cititori, că nici Cipru nu s-a descurcat mai bine, de parcă scorul a fost decorat de palmieri și tablouri.

Așadar, pregătiți-vă cepurile de butoi și sarea de pe mămăligă, căci următoarele meciuri vor fi un test al răbdării. Va trece Norica Folea de la Primărie? Nu putem decât să sperăm că următoarea noastră bătălie ne va face să zicem precum Bismarck al nostru, nea Traian: „Nicio șansă, ascultă-mă și lasă-i să întâlnească mingea cu bucurie!”

Cum zice bunica, „unde-i una, nu-i putere”, dar poate unde-i Stanciu mai e o speranță, că doar musai s-o prinde și el de un picior de căprior în meciurile următoare. Rămâneți pe-aproape, că doar Grigore-n Ziua Nopții Albe nu vine fără surprize!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.