Sursa poza: ExpressPress

Tăcerea lui Putin în Venezuela și miza Europei: Miza strategică ascunsă în jocul lui Trump și riscurile pentru NATO

Capturarea liderului venezuelean Nicolas Maduro de către forțele americane a stârnit un val de întrebări cu privire la reacția președintelui rus Vladimir Putin, aliatul său declarat. Surprinzător, Moscova a ales să rămână tăcută, o alegere care, potrivit unei analize detaliate semnate de The New York Times, face parte dintr-o manevră strategică menită să submineze unitatea NATO. Rusia ar accepta tacit dominația americană în emisfera vestică, în schimbul unor avantaje mult mai importante pentru Kremlin, în special în contextul războiului din Ucraina.

O alianță care părea trainică, dar a fost zdruncinată

Acum opt luni, într-un ceremonial solemn desfășurat în Salonul Verde al Kremlinului, Vladimir Putin îl primea pe Nicolas Maduro cu mare fast, iar cei doi lideri semnau un acord strategic pe zece ani. Scopul era clar: să întărească legătura dintre Rusia și Venezuela în fața presiunii tot mai mari a Washingtonului în America Latină. „Relațiile noastre vor înflori, iar Rusia, o putere globală de top, va sprijini Venezuela”, declara atunci Maduro cu optimism.

Astăzi, situația arată cu totul diferit. Maduro este reținut într-un centru federal de detenție din Brooklyn, după ce armata americană a lansat un raid militar surpriză în Caracas, la ordinul direct al președintelui Donald Trump. O săptămână a trecut, însă Putin preferă să nu reacționeze public, gest care contrastează puternic cu modul său obișnuit, agresiv, de a răspunde provocărilor americane.

Strategia Kremlinului: Prioritatea absolută – Ucraina

Această tăcere totală face parte dintr-o nouă strategie a Kremlinului: evitatea conflictelor pe mai multe fronturi pentru a concentra toate resursele pe un singur obiectiv major – soluționarea favorabilă a războiului din Ucraina. Încercarea Moscovei de a evita înțepături inutile în alte regiuni ale lumii, inclusiv America Latină, reflectă o realitate strategică dură.

Un exemplu elocvent a fost confiscarea recentă, de către SUA, a unui petrolier sancționat care avea pavilion rusesc. Reacția oficială a Moscovei, limitată la o scurtă declarație emisă de Ministerul Transporturilor, a fost neașteptat de moderată pentru un stat obișnuit să răspundă prin amenințări nuclear-diplomatice. Toate aceste semnale arată că Putin își canalizează eforturile exclusiv către Ucraina, explică Hanna Notte, directoarea programului Eurasia la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare.

„Toate celelalte, inclusiv apărarea lui Maduro, sunt subordonate obiectivului suprem de a câștiga în Ucraina” – spune aceasta, adăugând că, în ciuda capacității Rusiei de a interveni pentru a-l salva pe Maduro, un act de agresiune ar fi rupt definitiv relația cu Trump, pe care Moscova vrea să o mențină neutră, cel puțin pe termen scurt.

Declinele Moscovei și erodarea influenței globale

În pofida aparentei sale puteri, Rusia suferă o erodare semnificativă a influenței globale, accentuată de invazia din 2022 în Ucraina. Aceasta a slăbit controlul Moscovei asupra mai multor regiuni, de la Asia Centrală la Caucaz și Moldova. Spre finalul anului 2024, prăbușirea regimului Bashar al-Assad în Siria, un aliat strategic de lungă durată, a marcat o altă pierdere majoră pentru Kremlin.

În același timp, imprimarea autorității americane se extinde și asupra Venezuelei, iar revoltele antiguvernamentale masive din Iran subminează un alt pilon important al influenței rusești. Armenia și Azerbaidjan, foste republici sovietice, au încheiat recent un acord de pace la Casa Albă, ceremonia fiind prezidată de Trump, ceea ce denotă reorientarea unor țări înspre Washington.

Conform expertului rus Alexander Gabuev, războiul din Ucraina consumă resursele Rusiei până la ultima picătură, accentuând slăbiciunea Moscovei ca actor global. Gabuev precizează că, deși Rusia ar fi dorit să intervină în Venezuela, nu ar fi riscat un conflict direct cu SUA, o altă putere nucleară, mai ales că scopul principal rămâne Ucraina.

O miza geopolitică mai amplă: Trompeta „cartelor” lui Trump

Kremlinul percepe lumea ca fiind compartimentată în sfere de influență ale marilor puteri – Rusia, China și SUA. În perioada primului mandat Trump, Rusia oferea un fel de „mână liberă” Washingtonului în Venezuela, în schimbul unei libertăți sporite în Ucraina. Trump a susținut în repetate rânduri că America de Nord – inclusiv Canada și Groenlanda – ar trebui să fie parte a SUA și a anunțat chiar că vrea să preia controlul asupra Venezuelei pentru o perioadă îndelungată.

Puterea lui Trump de a influența evoluțiile din Europa și Ucraina rămâne semnificativă. După capturarea lui Maduro, administrația americană a relansat discuțiile privind preluarea Groenlandei, un gest care ar putea destabiliza fundația NATO – alianța creată în 1949 ca scut al Europei împotriva Moscovei.

Analista Hanna Notte avertizează că, dacă Trump ar reuși să cucerească Groenlanda, NATO „ar fi terminată”, ceea ce ar fi un scenariu incredibil de grav în ochii Kremlinului.

Putin și războiul nuclear: o pantă periculoasă pentru Europa

De ani de zile, Putin încearcă să dezbine Statele Unite și aliații săi din NATO pentru a recâștiga teren în Europa. Recent, în contextul discuțiilor diplomatice pentru oprirea conflictului din Ucraina, Marea Britanie și Franța au anunțat intenția de a trimite trupe pentru menținerea păcii – inițiativă respinsă cu fermitate de Moscova.

Răspunsul Kremlinului a fost dur: lansarea unei rachete balistice cu capacitate nucleară în vestul Ucrainei, la granița cu Uniunea Europeană. Valery Zaluzhny, fost comandant al armatei ucrainene, afirmă că Rusia nu se pregătește pentru încheierea conflictului, ci pentru o „confruntare prelungită”.

Pentru analiștii de la Kiev, acțiunile lui Putin arată încercarea de a-și compensa pierderea de influență globală printr-un comportament agresiv în vecinătatea sa imediată. “Nu a putut reacționa eficient în America Latină sau împotriva lui Trump, așa că și-a canalizat forța brută asupra Ucrainei”, explică politologul Mykola Davydiuk.

Concluzie

Tăcerea lui Putin în fața capturării lui Maduro nu este o simplă pasivitate, ci o mișcare strategică calculată, menită să concentreze toate eforturile Rusiei pe teatrele de conflict cu adevărat decisive. În acest joc geopolitic complex, mizele sunt extrem de ridicate pentru echilibrul global, iar viitorul NATO și securitatea Europei se află sub semnul unor incertitudini profunde, degajate de juxtapunerea intereselor Strategice ale Washingtonului, Moscovei și influențele volatile ale lui Donald Trump.

În acest context, lumea așteaptă cu atenție următorii pași ai tuturor actorilor implicați, conștientă că echilibrul de putere actual riscă să se remodeleze fundamental în anii ce vin.