21 octombrie, 2026
Glasul FierbintiuluiStiri, barfe si intelepciune rurala

Trei medalii la Campionatul European de Tineret

Trei medalii la Campionatul European de Tineret

Dragi cititori, dacă ați crezut că pokerul sau scrabble-ul sunt singurele jocuri ce aduc faimă României, ei bine, v-ați înșelat! Șahul nostru drag, cu pionii lui viteji și reginele strategice, continuă să ne facă mândri, de data asta printr-un trio de medalii la Campionatul European de Tineret!

După ce Irina Bulmaga ne-a făcut să tresărim de bucurie cu argintul său istoric la Rhodos și după ce campionul Super Chess ne-a adus acasă titlul mult râvnit, acum și micul val de șahiști din pepinieră confirmă că România nu e doar o țară a mămăligii și a tradițiilor, ci și a gândirii strategice pe tabla cu pătrate albe și negre.

Tinerii noștri nu s-au mulțumit să tragă doar niște mutări inteligente în familie; au cucerit podiumul european și au oferit o lecție de talent și perseverență. Cu trei medalii la activ, acești juniori sunt dovada clară că șahul românesc are un viitor strălucit și, cine știe, poate următorul mare campion mondial va ieși din coroana lor încă de acum!

Pe scurt, se pare că, pe lângă mândria de a avea soacra perfectă sau papucii făcuți manual, românii au și o recoltă bună de campioni la șah. Rămâne să vedem dacă această „epidemie” de geniu va contamina și alte sporturi mai… populare, sau dacă vom ajunge să ne lăudăm iar cu regine și cai mai mult decât cu goluri și puncte la fotbal.

Până atunci, să le ținem pumnii acestor șah-mat-ici în devenire! Și, cine știe, poate următoarea dezbatere din sat va fi despre cine are mutarea perfectă, nu cine a mai băut un păhărel în plus la petrecerea satului… Dar despre asta, poate data viitoare.

Transparență AI: Acest material poate fi redactat sau structurat cu ajutorul unor instrumente AI și este verificat editorial înainte de publicare. Imaginile generate sau modificate cu AI sunt folosite cu rol ilustrativ.
*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.