Surprinzător, un preparat simplu învinge restaurantele de lux! Află când gătește singur fotbalistul.

Surprinzător, un preparat simplu învinge restaurantele de lux! Află când gătește singur fotbalistul. Sursa poza: ExpressPress

Ianis Hagi și Mâncarea de Milioane: Preferința Care Îi Gâdilă Papilele Gustative

Când vine vorba de fotbaliști celebri, te-ai aștepta să aibă preferințe culinare sofisticate, cu bucătari care să danseze în iureșul stelelor Michelin. Ei bine, Ianis Hagi ne arată că, oricât de mult ai colinda restaurantele de fiță ale lumii, dorul de acasă e mai puternic și mai gustos.

Zvonurile din sat zic că Ianis și-a dezvăluit iubirea culinară față de... un preparat cât se poate de simplu! Exact, în timp ce bogații și fasneții orașului s-au dat peste cap să-l impresioneze, Hagi junior a ales o farfurie de „pâine și sare” – figurat vorbind.

„Nu-i nimic ca mâncarea de acasă,” ar fi mărturisit Ianis, potrivit surselor bârfitoare. „Când renunț la minge și intru în bucătărie, parcă intru pe stadion,” ar fi completat el zâmbind.

Desigur, prin sat se șoptește că uneori, nefiind cineva să-i pregătească ceva, Ianis își suflecă mânecile și trece la cratițe. „Fotbalist la prânz, chef de ocazie la cină,” chicoteau vecinii.

Așadar, Hagi al nostru nu e complet cucerit de mâncărurile celor mai renumite restaurante, și preferă o cină familială, cu gustul ei inegalabil. Pariez că până și trufele cele mai scumpe din lume par lipsite de savoare în fața unui preparat care îți amintește de casă.

Și cine știe, data viitoare când ne trezește miros de ceva gustos dinspre casa lui Ianis, poate aflăm câte degete și-a prăjit în căutarea perfecțiunii culinare. Într-o bună zi, o să ne invite pe toți la masă... sau măcar o să trimitem pe cineva să tragă cu urechea.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.