Sursa poza: ExpressPress

În satul nostru am auzit că nici măcar cel mai încăpățânat murg nu ar putea fi îmblânzit de Gigi Becali, așa cum Ștefan Târnovanu, faimosul portar de la FCSB, pare să nu fie impresionat de criticile care vin dinspre patronul său. Cu o atitudine demnă de un veritabil cioban care știe că oile sale sunt mai importante decât vorbele vântului, Târnovanu și-a văzut de ale lui, lăsând gura lumii să turuie.

Portarul cu Fruntea Sus

În timp ce Gigi, neobositul finanțator cu replici cât să umple câteva cufere de anticariat, trimitea săgeți ascuțite la adresa portarului său, Ștefan își bea niște ceai de tei liniștit, aparent neclintit de tumultul verbal. Surse neconfirmate din poienile satului ne spun că omul nostru, cu o detașare ce ar putea fi lecție de viață pentru oricare sătean, a continuat să-și îmbunătățească performanțele pe teren cu mișcările lente dar sigure ale unui om care nu se teme de furtună cât timp își cunoaște adăpostul.

Săgeți de Critică și Scutul de Indiferență

„Ce să-i fac eu, dacă el nu pricepe?”, aș fi putut să spună Târnovanu, cu ironia unui bătrân înțelept care trage din luleaua sa de secole. Desigur, poetica noastră licență ne-a sugerat că acest schimb de replici ar putea să nu fi avut loc niciodată, dar așa-i când joci în telenovela fotbalului românesc – fiecare episod e un mister de descifrat.

Între timp, sătenii noștri discută aprins la cârciumă despre cum fermitatea lui Ștefan ar putea fi un exemplu de urmat nu doar pe teren, dar și când vecinii îți critică amplasarea mormanului de fân sau calitatea țuicii de prune.

Finaluri Nescrise și Așteptări Mărețe

Așa cum se-mplinește seara peste fânul uscat, și povestea noastră atârnă în aer cu întrebarea: va reuși Târnovanu să-și dezvolte abilitățile în așa fel încât Becali să-și înghită criticile? Sau va scoate Gigi un as din mânecă, așa cum scoteai tu colacul de fântână în vreme de secetă?

Rămâne de văzut, dar un lucru e sigur: în vremurile noastre, adevăratele bătălii se poartă cu zâmbetul pe buze și un țol mare al răbdării... că cine râde la urmă, râde mai bine. Așadar, nu dați pe lipitorii de afișe, și ciocniți un pahar de pălincă – până la urmă, ceea ce nu te macină, te întărește!