Sursa poza: ExpressPress

Ping-Pong cu Scântei: Dacii Revin în Europa Să-și Ia Aurul

Ah, dragii noștri, n-ați auzit? România e pe cale de a porni o cucerire de neuitat la Campionatele Europene U21 de tenis de masă de la Bratislava. Așa e, ping-pong, sportul național de făcut cablu prin casă, a devenit scena marilor aventuri dacice.

Obiective “de aur” și mingi deștepte

Înfricoșător cum destinul ne-a mânat eroii noștri la Bratislava, țintind direct spre medalia cea mai strălucitoare. Sportivii români, niște isteți, și-au stabilit obiective înalte, poate și pentru că am auzit că aurul slovac ar avea calități terapeutice? Cert e că flăcăii și fetele noastre nu s-au dus acolo doar pentru plăcintele de cartofi.

Ionel, căpitanul echipei de prindere de mingi la masă, declara recent că speră “să servească mai multe victorii” decât bunica lui, care n-are rival la sarmale. Și ce-i mai impresionant decât a câștiga aurul? Evident, să faci asta în timp ce-ți ții echilibrul pe cea mai mică minge care nu se mănâncă.

Pronosticurile dădăcești ale satului

Dacă ai întreba pietonii satului nostru, ei bine, Gogu tâmplaru' prezice că românii noștri o să întoarcă Bratislava cu susul în jos și o să oprească Dunărea în loc (măcar cu ecoul victoriilor lor). Stimabila doamna Lina, responsabilă cu horoscoapele de paie, susține că e o "aliniere cosmică între aripile balansoarului și mingea de ping-pong" și că totul arigură succesul lor.

O varză de… prognoze

Cum trăim în vremuri în care doar să ai televizor color la birt e dovadă de modernitate, știrile din Bratislava vor ajunge rapid la cârciuma comunală. Se așteaptă o audiență mai mare decât la jubileul anului ’94, când nea Vasile a prins 3 pești deodată.

Așadar, cu cântece vesele și mingi sclipicioase, ținem pumnii strânși să vedem dacă legendarii noștri sportivi vor reuși să aducă acasă nu doar aurul, ci și o poveste de spus la gura sobei. Ne pregătim cum știm mai bine – cu ochii în ecrane, urechile în eter și sufletul în Bratislava.

Și dacă ne mai rămâne timp, urmează să dansăm de bucurie – sau, cum ar zice bunica, să cântăm ca și cum nimeni nu ne ascultă (și sunt șanse mari să nu o facă).