Sursa poza: ExpressPress

Gică Popescu, Oracolul Satului: „Am aflat cine i-ar putea lua locul lui Lucescu!”

Dragii noștri culegători de ceapă și vești de pe uliță, stopați plugul și pregătiți-vă de o știre picantă ca o pălincă la micul dejun! Oracolul nostru de la sat și lider de opinie al naționalului, Gică Popescu, a dezvăluit cu cine se poate înnoda ștafeta la echipa de fotbal a României, dacă Mircea Lucescu, căpitanul nostru bătrân, ar decide să plece spre alte tărâmuri fotbalistice.

Zice Gică al nostru, mai convingător ca un vânzător de lubenițe la pițărăci, că a găsit omul potrivit, deja rulat pe la sate și orașe, în stare să coordoneze naționala noastră ca un prim-ministru cu papion. „Este pregătit, a dovedit-o de nenumărate ori”, susține el cu încredere neclintită, ca și cum ar vorbi de rețeta secretă de plăcinte a tanti Măriuca.

Sfidarea logicii fotbalistice și ciorba de burtă

Într-un moment de sclipire media, Popescu a menționat că alegerea sa e mai clară decât un pahar de țuică proaspătă. Ori, să zicem că, până și un cocoș amețit de pe prispă ar fi impresionat de logica asta pe care ne-o servește Gică. „L-am văzut cum conduce echipele, nu e doar un antrenor, ci un adevărat dirijor într-o orchestră cu mingi rotunde”, cu astea ne-a zgândărit sufletul de suporter ahtiat.

Desigur, taina acestui nume promițător rămâne așa, ca rețeta de sarmale a bunicii: se știe doar pe la colțuri și în șoaptă. Însă, sursele noastre din cârciumă zic că omul are mai multă strategie decât un joc de șah într-o cârjă, iar experiența sa ar putea aduce un suflu proaspăt echipei ca aerul rece de dimineață de pe dealurile noastre.

Așteptăm minuni sau măcar un nou inspector de echipe

Așa că, dragilor, rămâne să punem paie pe foc și să așteptăm cu jind să vedem cine își va lua hăinuțele de selecționer și microfonul de la conferințe. Oricine ar fi, sperăm să aducă multe victorii, dacă nu, măcar să știe să facă o ciorbă de burtă strașnică, pentru reparațiile necesare după meciuri.

Până atunci, noi ne continuăm rutina prin grădină, sperând ca fotbalul nostru să crească precum dovleacul vecinului Ionel, măcar odată în viață să fie și el campion la ceva… Poate la tras de timp!