Sursa poza: ExpressPress

„Sfârșitul ordinii internaționale”: Cum strategia agresivă a lui Trump în Groenlanda amenință NATO

În contextul unei tensiuni geopolitice accentuate, planul președintelui american Donald Trump de a „achiziționa” Groenlanda a stârnit un val de îngrijorare asupra viitorului NATO și a stabilității ordinii internaționale. Dacă Statele Unite ajung să controleze insula arctică – prin presiuni economice, politice sau chiar prin forță – consecințele ar putea fi serioase, afectând fundația solidarității militare transatlantice, consideră analiști și oficiali citați de publicații precum The Economist, New York Times și Financial Times.

O lovitură dură pentru coeziunea NATO

Propunerea lui Trump privește Groenlanda ca pe o piesă strategică esențială pentru influența americană în regiunea Arctică, și nu ezită să exercite presiune asupra Danemarcei – țara care administrează oficial insula. Europa reacționează reticent, iar Uniunea Europeană discută deja contra-măsuri, inclusiv posibile taxe vamale suplimentare, în cazul în care Danemarca cedează insula către Washington.

Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a avertizat asupra riscului ca această dispută să submineze unitatea alianței într-un moment în care Rusia reprezintă o amenințare majoră pentru securitatea europeană și nu numai. Premierul danez Mette Frederiksen a fost categorică, declarând că orice act militar al SUA împotriva unui alt membru NATO ar putea duce la paralizia completă a alianței.

În timp ce disputele interne în NATO nu sunt o noutate, iar conflicte istorice între membri (cum ar fi cele dintre Marea Britanie și Islanda sau Grecia și Turcia) au fost rezolvate fără a destabiliza fundația alianței, acum este vorba despre o altă dimensiune: influența directă a unui membru puternic asupra teritorului altuia, ceea ce ar putea destrăma încrederea mutuală esențială.

America – stâlpul politic și militar al NATO

Statele Unite conduc în continuare NATO, cu un general american desemnat comandant suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR), iar forțele și planurile militare sunt profund integrate cu puterea americană. Cooperarea și sprijinul venit din serviciile de informații, aviație și logistică ale SUA sunt indispensabile.

O eventuala absorbție a Groenlandei de către SUA, chiar și fără confruntare armată deschisă, ar putea zdruncina temelia alianței: Articolul 5 din tratatul NATO – clauza de apărare reciprocă care declară că un atac asupra unui membru este grabnic considerat un atac împotriva tuturor.

Donald Trump s-a manifestat deseori sceptic față de angajamentele militare ale SUA în NATO, iar un astfel de incident ca cel al Groenlandei ar putea eroda definitiv încrederea statelor europene în acest angajament crucial.

Incertitudinea Articolului 5 și riscul unui blocaj alianței

Articolul 5 a fost activat doar o singură dată, după atentatele din 11 septembrie 2001. Totuși, tratatul alianței nu precizează clar ce se întâmplă dacă un aliat atacă un alt aliat. Sten Rynning, profesor și expert NATO, afirmă că în acest caz, orice stat membru ar putea împiedica Alianța să acționeze, blocând astfel răspunsul colectiv.

Astfel, un atac sau o „anexare” a Groenlandei de către SUA ar paraliza NATO și deschide ușa unei exploatări a haosului de către Rusia, care ar putea testa fronturile europene ale Alianței.

Germania trage semnalul de alarmă

Deși nu s-ar produce neapărat un conflict sângeros pe teren, consecințele ar fi profunde și ireversibile. Julie Smith, fostă ambasadoare la NATO, se întreabă cum poate NATO să rămână eficientă și unită împotriva Rusiei, dacă cel mai puternic membru al său încalcă suveranitatea unui alt stat aliat.

Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, denunță o posibilă acțiune unilaterală a SUA, considerată periculoasă și destabilizatoare pentru solidaritatea transatlantică. Germania și aliații săi sunt pregătiți să-și intensifice prezența în Arctica și Atlanticul de Nord pentru a contracara aceste riscuri.

Critici internaționale: „Limbaj de gangsteri” și distragere de la amenințările reale

Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general NATO și prim-ministru al Danemarcei, a criticat ferm politica lui Trump, catalogând manevra legată de Groenlanda drept „o armă de distragere în masă” de la amenințările reale precum războiul Rusiei în Ucraina. Pentru Rasmussen, limbajul lui Trump este alarmant de asemănător cu cel folosit de adversarii strategici ai Occidentului.

El avertizează că aceste diviziuni interne în Occident favorizează Rusia, care ar putea avea ca obiectiv transformarea „Groenlandei în icebergul care să scufunde NATO”. Așadar, disputa nu se limitează doar la Danemarca sau Groenlanda, ci amenință însăși arhitectura securității globale.

Posibile răspunsuri europene și consecințe economice

Europa are la dispoziție mai multe opțiuni pentru a reacționa. Sancțiunile economice și taxele vamale pot fi intensificate ca măsuri de presiune. În trecut, Uniunea Europeană s-a abținut de la astfel de represalii majore pentru a nu afecta sprijinul militar american, însă poziția actuală a SUA ar putea schimba balanța.

Mai mult, un război comercial între SUA și UE este departe de a fi exclus, ceea ce ar putea tensiona și mai mult relațiile transatlantice și ar exercita o presiune serioasă asupra bugetelor naționale. În paralel, există apeluri pentru creșterea urgentă a cheltuielilor militare europene.

Viitorul forțelor americane în Europa, un alt punct vulnerabil

În acest context, soarta bazelor militare SUA de pe continent devine un subiect fierbinte. Unele țări europene vor să păstreze aceste facilități ca garanție majoră a securității, în timp ce altele ar putea folosi amenințările cu închiderea lor ca pe o pârghie de negociere cu Washingtonul.

Fără acces la aceste baze, proiecția de forță americană în alte regiuni critice, precum Orientul Mijlociu sau Africa, ar fi mult îngreunată. De altfel, acțiuni recente, cum este confiscarea unui petrolier sancționat, au fost posibile doar prin cooperarea cu state europene și accesul la infrastructurile lor logistice.

Alianța fără încredere – o lume nouă, dar amenințătoare

În cazul unei rupturi majore, multe forțe aeriene europene nu ar putea utiliza pe deplin avioanele F-35 fără suportul comunicațiilor și informațiilor americane, ceea ce le-ar face mult mai vulnerabile.

Populația europeană pare să susțină solidaritatea cu Danemarca în fața unui eventual conflict, însă liderii se confruntă cu realitatea dependenței față de SUA și cu provocarea complexă a menținerii coeziunii NATO.

Julie Smith subliniază că, deși NATO nu va dispărea peste noapte, o criză de încredere de această magnitudine ar marca un sfârșit simbolic al ordinii internaționale bazate pe solidaritate transatlantică, existentă de circa 75 de ani.

În concluzie, abordarea agresivă a președintelui Donald Trump privind Groenlanda pune în pericol echilibrul alianței NATO și ridică semne de întrebare serioase despre viitorul cooperării militare între Europa și Statele Unite, într-un moment crucial în care unitatea lor este esențială în fața amenințării Rusiei și a altor provocări globale.