Scorul dezastruos împotriva Germaniei

Scorul dezastruos împotriva Germaniei Sursa poza: ExpressPress

„Când cad mai multe goluri decât frunze: Tricolorii mici învățați germana la greu!”

A fost odată ca niciodată în satul nostru fotbalistic, un selecționer înțelept care avertiza cu voce tare că generația tânără de jucători o să înțeleagă „limba internațională a golurilor”, dar sigur nu pe cea germană. Ei bine, vorba acelui bătrân cu ochelari și clipboard, predicțiile lui s-au adeverit fără milă!

Povestea noastră începe pe un teren de fotbal unde tricolorii mici, mândria neamului, s-au văzut față în față cu nemții, care au transformat iarba verde în teren de antrenament pentru tunuri. Ei bine, ăștia vorbesc golgermanica fluent, nu alta! În doar două meciuri, juniorii noștri au primit un „Abecedar” condensat în goluri, atât de multe, că ai fi zis că nemții și-au pus toată biblioteca de goluri pe capul nostru.

Din câmpul de flori al declarațiilor, un „creier” din staff a spus cu durere: „Băieții noștri au luat atât de multe goluri, că am putea deschide o librărie de goluri în piața satului!” Că tranșant n-a zis că-i cam deschisă deja... Dar e clar, după atâtea meciuri și atâtea lecții „practice”, fotbaliștii noștri ar putea să devină interpreți de golgermanică, un dialect neoficial al fotbalului european.

Am întrebat și Crăci nelămurit, părerologul satului, ce crede: „La cum stă treaba, băieții ăștia tineri ne arată că avem un viitor strălucit în... umbră. Dacă-i ținem tot așa, ajungem să învingem doar unde nu avem adversari!”

Așa că stimați cititori, se pare că nemții ne-au dat și lecția de alfabetizare, și cea de geografie a terenului. Dar stați pe aproape! Când o mână de oameni din sat se apucă de învățat mandarina pentru următorul test internațional, noi suntem primii care-i scoatem pe prima pagină. Căci în satul nostru, tricolorii mici sunt ca vremurile: se schimbă ușor, dar rămân la fel.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.