S-ar închide orașul! – Exclusiv

S-ar închide orașul! – Exclusiv

Dragi iubitori ai fotbalului oltean, astăzi avem un material care va zdruncina mândria noastră craioveană! Mihai Căpăţînă, băiatul nostru de aur, a decis să rupă tăcerea într-un interviu exclusiv pentru FANATIK. Dacă vă întrebaţi de ce a părăsit Universitatea Craiova şi cum se simte acum în Kazahstan, staţi pe aproape că vă spunem tot!

Ştiţi cum e la noi, că un fotbalist pleacă şi lumea face scenarii: că l-au certat antrenorii, că nu mai avea loc în echipă, sau poate era de vină… ghinionul. Ei bine, Mihai a lămurit întreaga poveste. „Nu a fost uşor să plec, dar aveam nevoie de un nou început. O oportunitate financiară bună, viaţa asta e scurtă, trebuie să profiţi când poţi,” ne-a mărturisit omul. Aşa că, dragi craioveni, nu a fost nimic extraterestru – doar un caz clasic de „bani vs. inimă”.

Cum se descurcă în Kazahstan? Păi, spune că e o experienţă interesantă, dar „în Kazahstan, fotbalul e altceva, infrastructura e diferită, dar oamenii sunt primitori.” Bine că nu a ajuns în Siberia, zic eu, că acolo nici măcar ursul nu joacă pe ploaie.

Despre şansele Universităţii Craiova la titlu s-a pronunţat cu aceeaşi sinceritate: „E o luptă tare, dar echipa e bună, iar suporterii sunt ca o familie. Când o să luăm titlul, s-ar închide oraşul, v-am zis eu!” Deci, bănuiesc că dacă se întâmplă asta, ne vedem toţi cu steaguri şi sărbătorim ca la festivalul de la Fierbinţi.

Rămâne să urmărim, cu sufletul la gură, cum evoluează echipa şi dacă Mihai Căpăţînă o va vizita vreodată cu un trofeu în mână. Până atunci, noi vă ţinem la curent cu ultimele bârfe din fotbal și nu numai – cine ştie ce ne mai spune băiatul nostru direct din stepa kazahă!

*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.