Rente Viagere pentru Campioni Decedați Plătite de ANS - Statul Român și Criza Financiară a Sportivilor de Top

Rente Viagere pentru Campioni Decedați Plătite de ANS - Statul Român și Criza Financiară a Sportivilor de Top Sursa poza: ExpressPress

Banii aleargă mai repede decât noi: Treanul rentei viagere către campionii din colţul etern al cimitirului!

Ah, curajoșii noștri campioni, care au scris istorie pe podiumuri și sufletele noastre! Dar iată că, deși trupurile lor au alunecat din arena vieții, conturile bancare încă mai primesc aplauze sub formă de viramente. Da, pielea noastră de rață s-a transformat imediat în... piele de rață plângătoare odată cu descoperirea de la Curtea de Conturi: Agenția Națională de Sport (ANS) continuă să arunce saci de arginți către sportivii care privesc acum de sus, din loja olimpică a raiului.

Cum se face că statul nostru drag are mai multe găuri în pungă decât un cașcaval șvaițer? Ei bine, descoperirea recentă sună ceva mai complicat, cu cifre zdruncinate și câteva funduri de butoi răscolite prin registre! Se pare că oficialii noștri au descoperit noul sport național: să plătească rentă viageră în conturile acelor sportivi care au pășit la marșul etern.

Marele finanțist, primarul Dezgropescu, a întrebat retoric, dar cu gura deschisă destul de larg: "Oare cine-a fost arbitrul acestui meci tragic? Când vom avea și noi buget centralizat, nu doar la porțile cimitirului?". Ei bine, dom'primar, asta e întrebarea de 100 de kilograme, căci la noi pare că alde fiscal sunt mai strigați de pe după colț de către sprăvăduitori.

La final, după ce ne-am legănat puțin mocasinii pe tonul "manelena fără fund", rămâne eterna întrebare: dacă banii aceștia tot se duc pe apa Sâmbetei, oare nu am putea să ne alegem cu ceva roșii de solar mai multe pentru serile de salarizare? La revedere și banii să fie cu voi, că sportivii au aripi acum!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.