Sursa poza: ExpressPress

Putin încerca să-l convingă pe Bush să accepte aderarea Rusiei la NATO, amenințând cu război în Ucraina încă din 2008

Recent, Statele Unite au făcut publice mai multe transcrieri detaliate ale convorbirilor dintre președintele rus Vladimir Putin și președintele american George W. Bush. Documentele, dezvăluite la 22 decembrie de ONG-ul Arhivele Securității Naționale, arată că Putin a propus în mod explicit aderarea Rusiei la NATO și a avertizat încă din 2008 asupra unui posibil conflict armat în Ucraina, în cazul în care această țară ar fi acceptată în Alianța Nord-Atlantică.

Transcrierile au ieșit la lumină după ce ONG-ul a câștigat o bătălie juridică pentru libertatea accesului la informații, oferind astfel o privire în detaliu asupra dialogurilor cruciale dintre cei doi lideri, purtate în anii 2001 și 2008. Într-o discuție din 16 iunie 2001, Putin a amintit că fostul URSS a încercat în trecut să adere la NATO, dar a fost respinsă din mai multe motive. El a întrebat atunci dacă o astfel de aderare a Rusiei ar putea fi posibilă la acel moment, insistând că motivele pentru care a fost refuzată Uniunea Sovietică pe vremea aceea nu mai sunt valabile în 2001.

„Uniunea Sovietică a solicitat aderarea în 1954 și a fost respinsă pe patru temeiuri: lipsa acordului Austriei și Germaniei, controlul totalitar asupra Europei de Est și necesitatea cooperării Rusiei cu procesul ONU de dezarmare. Acum aceste condiții sunt îndeplinite și Rusia ar putea fi considerată un aliat”, a explicat Putin într-un ton ce a încercat să-l convingă pe Bush de validitatea cererii.

Cu toate acestea, fostul lider american a evitat să ofere un răspuns concret și a schimbat subiectul de fiecare dată când a fost abordată problema extinderii NATO în Est, susținând în schimb ideea aderării Ucrainei la Alianță. În această conversație, Putin a subliniat că SUA „nu au fost considerate o amenințare, nici măcar în timpul Războiului Rece”, încercând să evidențieze potențialul unui parteneriat pașnic între Rusia și Occident.

Amenințarea războiului în Ucraina, exprimată încă din 2008

Ultima întâlnire între Putin și Bush, desfășurată pe 6 aprilie 2008, aduce un nivel suplimentar de tensiune. În această discuție, Putin a avertizat explicit că aderarea Ucrainei la NATO ar putea declanșa „o confruntare pe termen lung” între Rusia și Occident. El a folosit pentru prima oară și termenul controversat „țară artificială” pentru a descrie Ucraina, o expresie pe care o va relua frecvent în anii care au urmat și pe care o va invoca ulterior pentru justificarea invaziei din 2022.

În ciuda acestor avertismente, Bush și-a reafirmat susținerea pentru Planul de Acțiune pentru Aderarea Ucrainei la NATO (MAP), calificând această strategie drept „corectă din punct de vedere politic”. Bush a explicat că, potrivit informațiilor primite de la alte națiuni, Rusia nu va avea un drept de veto asupra deciziilor privind extinderea NATO, inclusiv cele luate la summitul de la București.

Totuși, planul susținut de Washington pentru integrarea Ucrainei în Alianță a fost blocat de state precum Germania și Franța, care s-au opus extinderii în acea perioadă.

Preocupările Rusiei revendicate ulterior ca obiective oficiale ale războiului

În cadrul aceleiași întâlniri de la Soci din 2008, Putin a reiterat temerile sale legate de extinderea NATO în vecinătatea Rusiei, menționând în special Ucraina. Transcrierile arată că încă de atunci liderul de la Kremlin percepea Ucraina ca o țară divizată și ușor manipulabilă, alimentând astfel o viziune a confruntării de lungă durată cu Occidentul, care s-a materializat ulterior în războiul deschis din 2022.

În prezent, Moscova pare să continue această linie, refuzând să accepte planurile de pace promovate de SUA pentru a încheia conflictul din Ucraina. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, a confirmat recent că Rusia va cere modificări considerabile la proiectul de „plan de pace” agreat de Ucraina și Statele Unite, semnalând o poziție intransigentă în negocieri.

Concluzii

Aceste documente dezvăluie o dimensiune puțin cunoscută a negocierilor între Moscova și Washington, arătând că Rusia a fost interesată încă de la începutul anilor 2000 să intre în NATO, iar respingerea acestei idei a alimentat tensiunile care urmau să devină dramatice. În paralel, invocarea de către Putin a pericolului reprezentat de extinderea NATO spre est, în special prin aderarea Ucrainei, nu este o noutate, ci o temă recurentă care a fost exprimată cu mult înainte ca războiul să izbucnească.

Publicarea acestor transcrieri aduce în prim-plan complexitatea relațiilor internaționale și relevă o parte din rădăcinile actualului conflict, oferind totodată o lecție despre importanța dialogului și a înțelegerii reciproce într-o lume tot mai fragmentată geopolitic.