Povestea de succes dintre România și Italia

Povestea de succes dintre România și Italia Sursa poza: ExpressPress

Dan „Mână-Largă” Șucu Șochează Lumea Fotbalului: „De la Rapid la Genoa, Am Jucat ca Italianul!”

Dacă fotbalul ar fi gastronomie, Dan Șucu ar fi bucătarul șef care amestecă România cu Italia, câștigând pe ambele tărâmuri. După ce a devenit acționar majoritar la Rapid și Genoa, directorul cu proptele internaționale ne-a povestit cum e să alergi pe gazonul afacerilor din București până în „Bella Italia.”

Ieri, la Ambasada Italiei din București, evenimentul a fost mai ceva ca o masă festivă cu o ciorbă de burtă și un platou de bruschete pe aceeași masă. În pas de dans diplomat, vecinul nostru cu tendințe fotbalistice a profitat de ocazie pentru a întreține prietenia economică dintre România și cizma Europei. Dacă nu era pentru discuțiile serioase, probabil că șoricul italian și palinca noastră s-ar fi luat la trântă.

Pe la colțuri, Dan a făcut mărturisiri care să lasă un pundit fără replică: „E ceva tare de bine să fii patron. Italienii își rezolvă treburile mai urmează. În România, noi avem o înclinare pentru scandal, dar în Italia parcă totul e ca un espresso scurt.” Așa ne-a lăsat domnul Șucu să înțelegem că afacerile, ca fotbalul, se joacă diferit depinzând de teren.

Bineînțeles, exagerările mai mult sau mai puțin artistice din povestea lui Dan ne-au făcut să ne punem întrebarea: oare în curând vom vedea și un Festival de Gogoși financiare, unde se premiază cine face cea mai inovativă jonglerie cu numerarul între portarul italian și atacantul rapidist?

Ne-a câștigat curiozitatea, iar urechile vor fi ciulite la următorul meci economic pe care Dan îl va împerechea între Dolomiti și Carpați. Poate data viitoare ne va spune cum să gătim o investiție gustoasă pe gusturile și italienilor, și ale străbunelor. Că doar cu un pic de umor și șarm donjàuan, Dan Șucu o scoate mereu la capăt pe terenul de joc... sau măcar de negociat.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.