Sursa poza: ExpressPress

Moartea unui animal de companie: durerea la fel de intensă ca pierderea unui membru al familiei, arată un studiu recent

Durerea cauzată de pierderea unui animal de companie poate fi la fel de profundă și de îndelungată precum suferința resimțită după moartea unui membru al familiei, potrivit unui studiu publicat în revista științifică PLOS One. Cercetarea evidențiază că decesul unui companion necuvântător poate declanșa o tulburare de doliu prelungit (Prolonged Grief Disorder – PGD), o afecțiune mentală caracterizată printr-un dor intens și persistent, dificultăți în relaționarea socială, probleme în gestionarea activităților cotidiene, dar și printr-un sentiment copleșitor că o parte din sine dispare odată cu ființa iubită.

Simptomele tulburării de doliu prelungit în cazul pierderii unui animal de companie

Tulburarea de doliu prelungit, diagnosticată de obicei după pierderea unei persoane dragi, descrie starea în care durerea devine invalidantă și interferează serios cu viața de zi cu zi. Profesorul Philip Hyland, de la Universitatea Maynooth din Irlanda, autorul studiului, afirmă că ghidurile actuale de diagnostic ar trebui extinse pentru a include și pierderea animalelor de companie, ținând cont de intensitatea și gravitatea simptomelor.

Studiul condus de profesorul Hyland a arătat că aproximativ 7,5% dintre persoanele care au suferit moartea unui animal de companie îndeplinesc criteriile pentru tulburarea de doliu prelungit, un procent ce se apropie mult de cel înregistrat în cazul pierderii unui prieten apropiat. Această rată este comparabilă și cu cea raportată după decesul unui bunic (8,3%), a unui frate (8,9%) sau al unui partener de viață (9,1%). Ratele mai mari se înregistrează în cazul pierderii unui părinte (11,2%) sau al unui copil (21,3%).

Impactul psihologic comparabil între pierderea oamenilor și a animalelor

Interesant este că aproape 20% dintre participanții la studiu, care au trecut prin ambele tipuri de pierderi – umană și animală – au declarat că durerea provocată de moartea animalului a fost mai greu de suportat. Mai mult, cercetări anterioare au evidențiat că mulți oameni se simt adesea rușinați sau marginalizați atunci când își exprimă suferința față de pierderea unui animal, ceea ce poate agrava starea lor psihică.

Profesorul Hyland subliniază că simptomele doliului sever după pierderea unui animal de companie sunt în mare parte identice cu cele resimțite după pierderea unei persoane. Nu există diferențe semnificative în manifestarea și procesarea suferinței, ceea ce indică faptul că pierderea unui animal ar trebui recunoscută oficial ca un eveniment potent traumatizant.

O necesitate pentru schimbarea criteriilor de diagnostic

În prezent, criteriile oficiale de diagnostic pentru tulburarea de doliu prelungit sunt limitate exclusiv la pierderea unui membru uman apropiat, însă rezultatele acestei cercetări ridică semne de întrebare asupra validității acestei distincții. Profesorul Hyland consideră că excluderea animalelor de companie din lista pierderilor ce pot cauza PGD este nu doar o eroare științifică, ci și o manifestare a lipsei de empatie față de cei care suferă în urma acestei pierderi.

Dintr-o perspectivă psihologică și evolutivă, legătura dintre oameni și animalele lor de companie este profundă, consolidând relații autentice care oferă sprijin emoțional și afecțiune. Negarea acestei legături în criteriile de diagnostic ar putea împiedica accesul la tratament adecvat pentru cei afectați.

Despre studiu

Cercetarea a fost realizată pe un eșantion reprezentativ de 975 de adulți din Marea Britanie și a oferit o perspectivă inovatoare asupra modului în care durerea provocată de pierderea animalelor de companie poate afecta sănătatea mintală. Studiul, publicat în PLOS One, deschide calea pentru o reevaluare a modului în care societatea și medicina recunosc suferința legată de pierderea animalelor de companie.

Moartea unui animal de companie nu este doar o simplă despărțire; este un eveniment emoțional complex care poate declanșa o adevărată criză psihică. Recunoașterea oficială a acestei suferințe este esențială pentru a oferii sprijin celor afectați și pentru a combate stigmatizarea legată de exprimarea durerii față de animalele pierdute.