Pierderea Locului de Champions League în Duelul cu Olympiakos

Pierderea Locului de Champions League în Duelul cu Olympiakos Sursa poza: ExpressPress

Răzvan Lucescu și Blestemul Treișpe: Dezamăgiri Olimpice și Vise Năruite

Căderea de pe piedestal! Sau cum ar zice băbuța din capul satului, "nu-i mâna norocului, e piciorul ghinionului". PAOK Salonic, echipa care-a crezut că pune covor roșu spre Champions League, s-a împiedicat fix de rivalii de la Olympiakos. Acuma Răzvan Lucescu stă și admiră de pe margine, privind cum trenul visat pleacă din gară direct în Champions League, fără bilet de întoarcere.

La cârciuma din sat, când am întrebat cine e de vină, nea Ghiță a zis hotărât: "Păi cine altcineva decât torsadele norocului?" Nu-i poți contrazice logica. El zice că răuvoitorii de la Olympiakos n-au făcut decât să pună niște piedici la linia de sosire. "Ai zice că le-au uns ghetele cu ulei de măsline, așa s-au împiedicat!", a completat tanti Veta, expertă în toate cele, de la fotbal la capra vecinului.

Lucescu, filosof modern al tribunei, nu s-a lăsat mai prejos. Cu un oftat care a cutremurat Salonicu' și poate chiar a speriat vreo câteva mătuși, a zis: "Am dat totul, dar se pare că n-a fost suficient să ne deschidem ușile spre Champions League."

Însă, după cum zice poetul din sat, n-ar trebui să-ți pui inima la gât ca rama la tablou. Răzvan promite o reluare a jocului cu și mai mult avânt și câte ceva din vechea speranță, printre picături de ironie și schimbări pe tabla de joc.

Și uite așa, cu ghinionul la ușă și pare-se un pic năuc, PAOK și Lucescu se pregătesc să-și lingă rănile și, poate, să găsească acea rețetă secretă: cum să învingi o echipă ca Olympiakos chiar și cu o doză bună de ironie.

Dacă baba aruncă zarurile, cine știe, poate vede și-un loc în Champions League în viitorul prăvălit peste noi. Până atunci, ținem cârciuma deschisă și urechile ciulite pentru ce mai zice campionatul. Că, deh, nu se știe niciodată de unde sar "iepurașii" din pălăria sorții!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.