Ah, dragi cititori, așa-i când spui că „experiența face diferența”… sau că „omul sfințește locul” și apoi apare altul să-ți demonstreze că nu e chiar așa! Povestea asta cu Mircea Lucescu, fostul maestru al băncii tehnice, care nu reușește să ducă naționala României la Campionatul Mondial din 2026, continuă să facă valuri. Și cine să sară în apărarea lui? Nici mai mult, nici mai puțin decât antrenorul care în trecut i-a administrat lui Cornel Dinu – un alt monument al fotbalului românesc – una dintre cele mai usturătoare înfrângeri din carieră.

Povestea e simplă, dar plină de substanță: Lucescu, cu palmaresul său greu de contestat, nu a putut să ia România direct la Mondial, dar primește un fel de „unu’ la mână” de la antrenorul care știe cum e să-ți învârți adversarii pe deget și să-i lași cu gura căscată. „N-ai cadavrele pe care le-ai avut pe unde ai antrenat!”, l-a ținut pe Lumea Fotbalului one-linerul acela care sună mai rău decât o înfrângere la scor.

În esență, acest „antrenor-fantomă” care a supărat-o pe Dinu dă de înțeles că Gluma Nu Mai Ține – nu poți face minuni cu o echipă care nu e pregătită să-și facă treaba, indiferent de bagajul tău tehnic. „Olteanul nostru”, cum i se mai spune, e voalat ironic și de-a dreptul realist: „Pe unde am fost, am găsit jucători gata de luptă, nu doar figuranți.”

Și dacă ne gândim bine, poate că e și o lecție pentru autorități și suporterii care încă mai pun la zid antrenorul cu cele mai multe trofee din România. Vorba aceea, nu-i suficient să ai palmares, trebuie să ai și materie primă. Iar când nu ai, nici tacâmul nu mai e complet.

Ce urmează acum? Se vor trezi „vulturii” noștri naționali să renunțe la clasicul „vrem și noi pe cineva ca Lucescu” și să înceapă să planteze semințele pentru jucătorii de mâine? Sau totul se va învârti în cerc, ca și când am juca fotbal cu mingi de sticlă? Rămâne de văzut, dar să nu vă mirați dacă peste câțiva ani avem un alt „antrenor-vedetă” care își va aminti cu un zâmbet ironic: „N-ai cadavrele pe care le-ai avut pe unde ai fost!”

Până atunci, să stăm la pândă… că de scandal niciodată nu ducem lipsă!