Niciodată nu voi accepta asta!

Niciodată nu voi accepta asta! Sursa poza: ExpressPress

Turcii au Vorbeel Ceaunului: Mesaj de „Tzunami” al Antrenorului lui Ianis, Fiert pe Fotbal ca la Birjar!

Nu-i exact o știre să spui că la fotbal se joacă mai tare decât la table, dar când antrenorul Joao Pereira de la Alanyaspor și-a vărsat norocul (și pelincile verbale) asupra echipei după triumful lor împotriva celor de la Konyaspor, să fi fost oare din cauza debutului proaspăt al românului nostru Ianis Hagi în ligile turcești? Să fie clar, nenea Joao nu părea să-i cocoloșească pe băieți ca o găină grijulie, ci mai degrabă ca un chef care își spionează mămăliga să nu prindă cocoloașe.

Vânturi de la antrenor, tsunami în vestiar

Într-o izbucnire de entuziasm culinar, pardon, sportiv, Pereira a ținut să sublinieze că nu poate accepta nici măcar o singură ignoranță în jocul cu mingea. Se zvonește că discursul său a fost la fel de fierbinte ca o mâncare de fasole care trebuie deja stinsă cu apă. „Nu accept și punct!”, ar fi tunat el ca un meteorolog supărat pe nori. Bine, în felul acesta chiar unul care ar putea fi și un pic de "sarmale cu verb".

Ianis Hagi, deși încă proaspăt ca o buruiană de mujdei în bucătăria turcă, s-a strecurat în echipă ca un trăsnet pe cer senin. Iar noi, cei de pe margine, putem doar să admirăm cum Joao încearcă să tencuiască talentul său în fortăreața din vestiarul Alanyasporului.

De-a gata cu mingea, sau oale și ulcele?

Până data viitoare, să ținem ochii pe Ianis, căci se anunță vremuri interesante! Poate joacă așa de bine că rivalizează cu rețeta bunicii de colivă, sau, cine știe, să fie și el așa cum trebuie: un ingredient de bază în rețeta succesului turcesc. La urma urmei, ce-ar mai fi fotbalul fără niște dramă picantă, ca ciorba de burtă?

Deci, țineți-vă modamatelor și fesurile, că încă nu suntem siguri pe ce parte a platoului de cândrășe suntem... sau care zi va fi picnică!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.