21 octombrie, 2026
Glasul FierbintiuluiStiri, barfe si intelepciune rurala

Ne așteptam“

Ne așteptam“

După ce Mirel Rădoi și-a dat demisia de la U Craiova, lumea fotbalului și satul Băniei au răsuflat ușurați și curioși deopotrivă. Și cine altcineva să ne bage în seamă decât tânărul star Ștefan Baiaram, care n-a stat pe gânduri și a clarificat imediat ce frământări mocneau prin vestiar și de ce, într-un final, Rădoi a spus „pa” antrenoratului în Oltenia.

„Ne așteptam să se întâmple ceva, atmosfera devenise tot mai încărcată”, a spus Baiaram pe șleau, fără ocolișuri. „Nu a fost o decizie surprinzătoare. Sunt momente când tensiunile dintre staff și jucători ajung la saturatie.” Așa, pe bune, cam așa s-au conturat umbrele între tehnician și echipă, despre care nimeni nu voia să vorbească înainte.

Și ce-i cu ceasul acela de preț dăruit de Rădoi, vă întrebați? Ștefan n-a uitat să menționeze că îi păstrează ca pe ochii din cap, o amintire din vremurile bune, când relația era altfel: „Ceasul e la mine, îl port cu respect. A fost un simbol, o legătură dintre mine și antrenor, chiar dacă peste toate au venit aceste probleme.” Fără dramă inutilă, doar o dovadă că în fotbal, ca în dragoste, și ceasul poate să ticăie şi să se oprească.

Acum că a picat cortina peste era Rădoi, rămâne de văzut ce replici se vor juca în următorul episod de la U Craiova. Până atunci, noi rămânem cu ceasul în mână și urechile ciulite pentru următorul șoc de pe scena fotbalistică. Stați pe recepție, că urmează!

Transparență AI: Acest material poate fi redactat sau structurat cu ajutorul unor instrumente AI și este verificat editorial înainte de publicare. Imaginile generate sau modificate cu AI sunt folosite cu rol ilustrativ.
*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.