Sursa poza: ExpressPress

Marele Derby Declarații: Mircea Lucescu vs. Arbitrajul „Ce Pește E Al Meu?!”

Bine v-am regăsit la o nouă ediție a emisiunii „Bundu’ Fotbalistic”, unde adevărul și fictivul se întâlnesc pe același teren. Națiunea fotbalistică a trăit clipe de mare tensiune în meciul preliminar dintre Cipru și România, terminat surprinsător 2-2, dar povestea nostră începe cu declarațiile de după meci. Da, ați ghicit: Mircea Lucescu, șeful schiorurilor tactice românești, a decis că de vină nu sunt jucătorii noștri, ci... arbitrajul!

Cum se storce La pedagogie: „Nu ne-a lăsat!”

„A fost una dintre acele zile când soarele s-a strâmbat la noi,” pare să fi declarat Lucescu, făcând referire la vântul nefavorabil care sufla de pe masa arbitrilor. „Totul a mers strună pentru ei, nu mă plâng, dar asta a fost,” a spus el, cu un aer mai filosofic decât am văzut la el de când s-a poticnit în fatalitatea unei șepci de pescar. Observăm că Lucescu are un nou blame hobby: arbitrii, care după el, au fost precum niște păpuși de cafea, dar fără cafea.

Se Saije Un Nou Club? „Cartonașul Roșu de Aur”

În sufrageria locuitorilor satului, vorbele lui Lucescu au pricinuit o explozie de opinii și teorii care ar face deliciul oricărui festival al glumelor. „Nu e de ici, de colea, să zici că arbitrii ar putea sau nu să fie din aceași stofă ca și...,” spune Gică, nimeni altul decât șeful echipei de moșit copite din sat. Și uite așa, din garajul îmbălsămat în fum de țigară, se cerne propunerea de a înființa un club numit sugestiv „Cartonașul Roșu de Aur”, dedicat exclusiv dezbaterilor suculente despre meciuri și căpeteniile lor.

Final Uitându-se După Glume și Mistificări

Cum nenorocirea se mai alungește în colțul fotbalului nostru, ne întrebăm cine va fi scos păsător la următoarea rundă. Tot mai șubred este gardul dintre competiție și comedia de situație, dar asta doar face jocul cu mult mai interesa[n]t de urmărit. Și să nu uităm să ne aducem popcornul, pentru că teatrul e abia la început și cine știe când va suna clopoțelul următorului spectacol? Până atunci, ținem stive deschise și urechea ciulită... cine știe, poate nu am auzit ultima pârâială de arbitraj!