Într-o seară încărcată de sentimente, durerea s-a împletit cu muzica la Teatrul Național din București. La numai trei zile după ce și-a îngropat tatăl, regretatul Horia Moculescu, Nidia Moculescu a găsit puterea să urce pe scenă și să își exprime durerea printr-un cântec care a atins inimile tuturor celor prezenți.
Cu ochii încă înlăcrimați și sufletul greoi, Nidia a cântat piesa care, parcă, i-a adus pe toți înapoi în timp, în amintiri și legături nevăzute dintre tată și fiică. „A fost pentru mine o terapie, dar și o datorie sufletească să-i aduc un omagiu tatălui meu în fața publicului” – a mărturisit ea cu emoție.
Cei din public au fost evident impresionați, iar aplauzele nu au întârziat să apară. Prieteni, colegi și simpli spectatori au văzut dincolo de glasul Nidiei – au văzut o femeie care în ciuda suferinței nu și-a pierdut dimensiunea artistică și demnitatea.
Se zice că muzica vindecă răni, iar în cazul de față, scena Teatrului Național a devenit locul magic unde durerea s-a transformat în artă pură. Cine știe ce alte surprize emoționante ne va mai pregăti Nidia? Glasul ei și povestea continuă... cu siguranță.
