Maricel Voinea, românul pionier al aruncării cu efect în handbal, și scandalul din finala Cupei Cupelor câștigate de Minaur

Maricel Voinea, românul pionier al aruncării cu efect în handbal, și scandalul din finala Cupei Cupelor câștigate de Minaur

În lumea handbalului, printre multele lovituri spectaculoase, există una care poartă amprenta talentului desenat de un băimărean isteț: Maricel Voinea. Povestea a fost redescoperită și pusă pe tavă de Andrei Vochin, într-o emisiune nostalgic-nostalgică intitulată „Oldies but Goldies”, unde a dezvăluit că Maricel a fost adevăratul creator al aruncării cu efect în handbalul profesionist.

Fostul jucător al echipei Minaur Baia Mare, cunoscut pentru eleganța și creativitatea sa pe teren, a révolutionat felul în care mingea se învârtea prin aer, oferind adversarilor și fanilor un spectacol cu totul special. Vochin nu s-a sfiit să-i recunoască meritele și să amintească momentele ce au transformat o simplă lovitură într-o armă secretă, oglindă fidelă a talentului românesc în sport.

Dar spectacolul nu s-a oprit aici. Finala Cupei Cupelor, pe care Minaur a reușit să o câștige în fața celor mai buni, a fost însoțită de un scandal de proporții, o adevărată telenovelă a handbalului românesc, care a alimentat ziarele și vorbele satului pentru săptămâni bune. Detaliile picante și divergențele din vestiar au adăugat un condiment neașteptat unei povești deja memorabile.

Așa că, dragi cititori, nu dați încă drumul la televizor! Urmează noi episoade, cu povești picante și poate chiar alte invenții legate de mingea care știe să danseze după cum îi cântă Maricel. Și, cine știe, poate în curând vom afla cine a furat adevărata rețetă a efectului… Până atunci, mingea e-n aer și n-avem decât să ținem pumnii strânși!

*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.