Liderul Peluzei Nord interzice prezența lui Louis Munteanu la FCSB și comentează venirea lui Florin Cernat ca director sportiv

Liderul Peluzei Nord interzice prezența lui Louis Munteanu la FCSB și comentează venirea lui Florin Cernat ca director sportiv

Într-un sat cu mai multe bârfe decât bâzâit de albine, iată că pe «frontul roș-albastru» de la FCSB apare o discuție care pune pe jar peluza Nord. Gheorghe Mustață, șeful galeriei care ține steagul sus pe Arena Națională, și-a scos bocancii de luptă pentru a anunța cu ceva mai multă hotărâre decât gazul la horă: Louis Munteanu nu prea are loc printre fanii „roș-albaștri”.

„Am spus tot, cu asta am încheiat subiectul. Nu-l văd potrivit la FCSB,” a lansat Mustață, fără pic de ocol. Ceva în aerul jucătorului tânăr și promițător nu bate bine cu spiritul galeriei nostalgicilor care încă mai visează la glorii de altădată.

Când vine vorba de numirea lui Florin Cernat ca director sportiv, liderul nordic a fost mai puțin scurt și mai puțin acid, dar părerile au fost tot departe de aplauze spontane: „E un fost jucător bun, dar la ce meserie e aici, să vedem cum se descurcă. Nu pot să spun că n-avem încredere, dar nici să strigăm în cor ‘hai, băi, Florine!’”

Ce să zicem? Într-o lume a fotbalului unde schimbările vin mai repede decât vin vești de la vecinii de la Cluj, nici măcar galeria nu prea se dă dusă la înger când e vorba de „treaba mare”. Cum va evolua povestea? Rămâne de văzut dacă peluza Nord va rămâne fidelă sau dacă Louis Munteanu și Florin Cernat vor reuși să aducă puțină magie peste roș-albaștri. Până atunci, ne găsim să comentăm la cârciuma satului, că fotbalul pe Facebook e prea plictisitor!

*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.