Învinsă la Oslo și Șansa Românilor de a Prelua Naționala de Peste Prut

Învinsă la Oslo și Șansa Românilor de a Prelua Naționala de Peste Prut Sursa poza: ExpressPress

"Au rămas cu gura căscată și fără minge: Moldova părăsită-n poarta norvegiană!"

Prin satele Moldovei, nici buzduganul lui Făt-Frumos nu ar mai scoate așa sunete de plâns, căci echipa națională de fotbal a ajuns o poveste tristă la Oslo. Se zice că nu treci Carpații doar ca să vezi norvegieni și zăpada, dar uite că Moldova s-a întors acasă cu un sac de... daruri pierdute: 11 goluri, de toată jena.

Pe unde povestea nu-i cristalină, e umbrită de ironia satului. Cu nici mai mult nici mai puțin de patru jucători posibili exportați din Superliga noastră, Moldova a primit o corecție baltică la Oslo, într-un așa-zis meci preliminar pentru Cupa Mondială din SUA, Canada și Mexic – căruia parcă nimeni nu i-ar mai zice „meci”, ci mai degrabă „excursie de reciclare a ușilor de la poartă”.

"Băi, bine măcar că nu le-au aruncat și biletele de avion," a zis Costică, mare strateg în fotbalul local, în timp ce-și învârtea mustața bărbătește la barul din sat. "Moldovenii noștri au apucat să vadă prețurile la pâine acolo înainte să-și piardă și ultima fărâmă de demnitate."

De parcă nu era de-ajuns să-ți educi copii cu povestea asta tristă de pe gazon, niște minți luminate de peste Prut ar vrea acum să trimită doi români la cârma naționalei Moldovei. E ca și cum ai trimite o caleașcă cu roțile pătrate – știm noi cum merge treaba la sate când n-ai cai, ci doar speranțe și-o funie să legi câteva promisiuni.

În încheiere, am zis să punem de-o deșteptare mai blândă pentru Moldova în lume. Hai, cine știe, poate în următoarele preliminarii, norvegienii le vor da o rundă de aplauze că au venit și-au văzut! Până atunci, să sperăm că băieții revin cu lecția învățată – fie și pe piatra de moară a vremurilor noastre, tot ca piatră de moară rămâne. Vai de minge, vai de poartă!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.