Întâlnire cu 'Cimitirul Elefanților' și Strategii pe Bancă

Întâlnire cu 'Cimitirul Elefanților' și Strategii pe Bancă Sursa poza: ExpressPress

"Chițibușuri Fotbalistice la Cluj: Cimitirul Elefanților sau Tabăra Lostronescă?"

Ei bine, dragă cititorule, abia ce s-a terminat meciul dintre Universitatea Cluj și Rapid, și iată-ne din nou acoperiți de o cascadă de păreri repede-și-furios-schimbate. De data aceasta, nimeni altul decât Marian Iancu a oferit o prestație demnă de scenele din cele mai savuroase telenovele fotbalistice.

Cu o înțelepciune de cimitir, pardon, de elefant, Marian Iancu a răsunat prin media cu stilul său deja inconfundabil, care combină criticile virulente cu umorul de mahala. După cum merg zvonurile prin cârciuma din sat, Iancu ar fi zis că echipele s-au plimbat pe teren ca niște eunuci fotbalistici, în vreme ce strategia s-a bazat pe apărare și, zice-se, pe răbdare nemăsurată.

Reacțiile Sătenilor Fotbalistic-Înțelepți

  • "Mai bine stăteam acasă și ascultam cum trece timpul," a comentat nea Gheorghe din capul satului, mormăind despre pierderea vremii.
  • "Dacă echipa asta e un cimitir al elefanților, atunci am nevoie să întreb ce zodie are bătrânul meu tractor," a răspuns tanti Lenuța, care știe tot ce se întâmplă în fotbal, și în afara lui.

Tot felul de speculații și vorbe de duh au umplut atmosfera ca aburii de la cazanul de țuică proaspăt pusă. Iar noi, oamenii harnici și cu ochi critici, am privit spectacolul cu o satisfacție ironică, așteptând deznodământul.

Pronosticuri și Alte Aburi Care S-au Dus

Ei bine, așteptați-vă ca și la următorul meci să discutăm tot așa, poate cu mai multe goluri, poate cu mai puține baiuri văzute prin lentilele domnului Iancu. Până atunci, noi primim laude și aruncăm vreascuri să ne ținem focul aprins în satul nostru drag, unde fotbalul e mai un subiect de bârfă decât o activitate de weekend.

Și cine știe? Poate că la următorul meci vom dezvălui și cine murmură mai tare: jucătorii pe teren sau spectatorii în tribune. Pe curând!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.