Gestul Emoționant al Dianei Șucu pentru Tony Kanalos, Fostul Fotbalist Lovit de Soartă

Gestul Emoționant al Dianei Șucu pentru Tony Kanalos, Fostul Fotbalist Lovit de Soartă Sursa poza: ExpressPress

„Fotbal, Boală și Caritate în Loja lui Șucu: Povestea unui Meci Cu Suflet”

Dragi și minunați cititori, strălucirea meciului dintre Rapid și Dinamo a fost umbrită de un strop de nobilitate... și poate niște lacrimi de emoție. În lojile de la stadion, s-a petrecut o scenă mai dramatică decât un episod din „Tânăr și neliniștit”.

Un Meci de Fotbal și o Lecție de Umanitate

Tony Kanalos, fostul fotbalist care a bătut mingea mai tare decât ne-am bătut noi capul să pricepem teoria relativității, se luptă acum cu o boală cumplită. Însă titanii din giganții lui Rapid și Dinamo au lăsat puțin rivalitatea deoparte și au arătat că au și ei, totuși, inimi sub tricourile alea transpirate.

Potrivit zvonurilor vesele, Tony a fost invitat în loja luxoasă a lui Dan Șucu. Și-acum țineți bine de pălării: doamna Diana Șucu nu doar că a aplaudat frenetic mai ceva ca la un stadion de funcționari publici la orele 16:00, dar a și donat o sumă măricică pentru tratamentul lui Tony! „Mi s-au umplut ochii de lacrimi și am decis să fac ceva”, se zvonește că ar fi spus Diana. Să vedem, oameni buni, mai avem loc de puțină sare și-o poveste cu tâlc și morală în ziua de astăzi?

Aplauze și Confetti de Baloți

Desigur, presa a scos imediat microfonul și a început ancheta asupra acestui gest rar de magnanimitate. Dan Șucu a fost văzut exagerând în modestie și spunând că „E despre umanitate, nu despre frontiere în tabăra fotbalistică”, de parcă recita replici dintr-un film de Oscar.

Fanii au rămas cu gura căscată și povestesc și acum cum s-au schimbat vieți peste nopțile animate ale meciurilor. „Dacă și fotbalul face bine, atunci mă apuc și eu de croșetat”, râde nea Vasile de la cârciumă, de parcă el o să aleagă până la urmă între croșetat și suc de prune.

Morala Poveștii: Blațiști Sau Nu, Oamenii Tot Insistă Să Fie Buni

Ca întotdeauna, dragi gură-cască și mâncători de semințe cu sare, povestea se încheie cu un hohot de râs și puțină reflecție: poate că, din când în când, între un șut englezesc și o pasă mai scălămbăiată, mai rămâne și loc în viețile noastre pentru câte un gest de bunătate. Totuși, să nu uităm: iubirea pentru echipă e mai presus de toate!

Haideți să ne aplecăm pălăria și să hăhăim în fața știrilor de genul acesta. Cine știe ce drame ne mai aduce următorul meci?


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.