Entuziasm și Determinare Înainte de Play-off-ul SuperLigii pentru a Nu Fi Doar un Participant

Entuziasm și Determinare Înainte de Play-off-ul SuperLigii pentru a Nu Fi Doar un Participant Sursa poza: ExpressPress

Într-o adevărată bătălie a Clujului, în loc de trompete și cavaleri, am avut ghete norocoase și mingi cu efect, Universitatea Cluj a reușit să le mai toarne rivalilor de la CFR o găleată de noroi rece direct în ciorba ambițiilor lor. Cu un 1-0 sec, dar care a durut ca mersul desculț pe pietre, băieții în alb și negru au arătat că sezonul ăsta nu-s doar mușterii prin SuperLigă, ci chiar clienți fideli la succesul vorbelor mari!

Se zice că la mijlocul meleagurilor clujene, ecourile victoriei se aud până la dealurile unde ciobanii bat cămășile la râu. "Nu vrem să fim o echipă care doar trece prin play-off. Ne-am înțeleg binișor să mai lăsăm și altele să treacă, dar cu fruntea sus și cu picioarele capabile să mai zvâcnească de bucurie," ar fi spus un jucător al Universității, care mai apoi a reușit să execute o bătaie de picior zmeiască pe ritmurile tradiționale de horă clujeană.

De partea cealaltă, dinspre Dan Petrescu și feroviarii lui, fluierul final a sunat ca alarma unei locomotive care chiar și-a pierdut șinele. "Eșecul ăsta îmi întoarce stomacul pe dos ca o piftie de cumetrii," a exclamat cineva apropiat echipei CFR, înainte să își facă curaj cu un pahar de horincă să se uite la reluările meciului.

Și uite așa, clujenii cu inima alb-neagră au reușit să mai adauge o pană frumoasă la pălăria cu care își țin soarele succesului la distanță. Dar, să nu zicem hop până nu sărim gardul, căci vorbele satului spun că până și pe la Universitatea Cluj, uneori, căruța merge bine doar până la prima serpentină.

În timp ce sărbătorile victoriei umblau mai aprig ca țuica de prune pe ulițele satului Clujului, rămâneți pe aproape, căci sezonul e lung iar bârfele nu au cum să lipsească, mai ales când e vorba de ședinte tactice la bufetul din spatele stadionului. Iar de n-om avea ce face, măcar de-o vorbă bună să ne ținem, nu de alta, dar la cât se mai schimbă viețile pe teren, nici fotbalul nu mai e ce era odată!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.