Sursa poza: ExpressPress

Politico: „E timpul să renunțăm la Trump?” – Uniunea Europeană analizează măsuri fără precedent pentru a proteja Groenlanda

Amenințările președintelui american Donald Trump de a folosi forța militară pentru a prelua controlul asupra Groenlandei au stârnit o undă serioasă de îngrijorare în capitalele europene. Oficialii UE explorează, în secret, opțiuni nemaiîntâlnite pentru a contracara această provocare și chiar iau în calcul posibile represalii care ar putea limita cooperarea militară cu Statele Unite.

Amenințarea unei crize transatlantice fără precedent

Conform investigațiilor realizate de Politico.eu, mai multe capitale europene dezbat un răspuns coordonat în cazul în care Trump rămâne inflexibil cu privire la Groenlanda, teritoriu autonom ce aparține Danemarcei. Deși o confruntare armată directă între Statele Unite și forțele europene ar fi rapidă, Dezechilibrată și extrem de riscantă, aliații Groenlandei caută alte mijloace de presiune menite să-l împiedice pe președintele american să-și impună agenda.

Unul dintre instrumentele luate în calcul este legat de rețeaua extinsă de baze militare americane din Europa, fundamentală pentru proiecția de putere a SUA în regiuni sensibile precum Orientul Mijlociu și Africa.

Dilema dificilă a Europei: când devine Alianța NATO un risc?

Diplomații europeni se confruntă cu o întrebare extrem de delicată: de ce ar trebui Statele Unite să continue să aibă acces la baze militare, la sprijin naval, aerian și informațional, dacă în același timp amenință să ocupe teritoriul unui aliat NATO – Danemarca? Subiectul este atât de sensibil, încât este evitat în mod oficial la summit-urile UE sau NATO, însă zece surse interne confirmă pentru Politico că discuții ample au loc în cadrul unor ședințe private.

Pe lângă aspectul militar, europenii pun pe masă și pârghiile economice. SUA depind semnificativ de Europa drept partener comercial și se bazează pe miliarde de dolari proveniți anual din contractele de achiziție de armament semnate cu guverne europene. Renunțarea la aceste contracte ar putea deveni un instrument de presiune cu efect puternic.

Cu toate acestea, există și temeri serioase privind escaladarea rapidă către o ruptură definitivă a relațiilor transatlantice. Pentru unii, alianța cu SUA sub conducerea lui Trump devine „din ce în ce mai toxică,” iar Europa trebuie să se pregătească pentru o realitate nouă, poate radical diferită.

Emmanuel Macron: un avertisment ferm, dar calculat

Cel mai clar semnal public împotriva intențiilor americane a venit din partea președintelui francez Emmanuel Macron. Într-o declarație atent formulată, acesta le-a transmis miniștrilor săi că nu vor subestima amenințările legate de Groenlanda. Macron a subliniat că afectarea suveranității unui stat european și membru NATO ar genera „efecte secundare fără precedent” iar Franța se va solidariza deplin cu Danemarca.

Un oficial francez a menționat că tema este „extrem de sensibilă” și că Macron „cântărește fiecare cuvânt”, fără să confirme dacă a discutat direct cu Trump pe acest subiect.

O dorință neclintită de a pune mâna pe Groenlanda

Între timp, miniștrii de externe ai Danemarcei și Groenlandei se află în discuții la Washington, încercând să găsească o soluție amiabilă. Întâlnirile lor recente cu înalți oficiali ai administrației Trump, precum vicepreședintele JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio, nu au adus un progres semnificativ. Ministrul danez al afacerilor externe, Lars Løkke Rasmussen, a recunoscut deschis că nu se conturează un acord.

„Președintele Trump își dorește cu orice preț să cucerească Groenlanda,” a spus el, afirmând că persistă o „neînțelegere fundamentală” între părți.

Opțiuni variate, de la presiuni politice până la măsuri militare

Diplomații europeni discută despre numeroase opțiuni, care variază de la amânări strategice și lobby politic în Congresul american, până la trimiterea unor contingente aliate în Groenlanda sau lansarea unei campanii de opinie publică în SUA.

Măsurile cele mai radicale aflate în discuție includ limitarea sprijinului pentru desfășurările militare americane pe continent sau chiar exercițiul unui control mai strict asupra bazelor militare ale SUA din Europa.

„Se discută despre cum să transmitem mesajul: «Aveți nevoie de noi, iar dacă faceți asta, vom riposta într-un fel sau altul», dar nimeni nu vrea să vorbească deschis despre aceste scenarii,” a explicat pentru Politico un diplomat european implicat în negocieri.

Ucraina – un factor decisiv al non-escaladării

Reținerea europenilor de a escalada situația este și influențată de conflictul din Ucraina. Mulți lideri consideră sprijinul lui Trump esențial pentru garantarea securității Kievului în eventualele negocieri de pace cu Rusia. În paralel, oficialii recunosc că trebuie să fie pregătiți pentru opțiuni extreme, chiar dacă speranțele rămân orientate spre dialog.

Miza reală – facilitățile militare și echilibrul geopolitic

În 2024, Statele Unite operau în Europa 31 de baze permanente și alte 19 locații militare, cu circa 67.500 de militari activi, în special în Germania, Italia și Marea Britanie. Printre acestea, baza de la Ramstein este cea mai mare instalație NATO din Europa, vitală pentru operațiunile americane globale.

Ben Hodges, fost comandant al trupelor americane în Europa, a avertizat că pierderea acestor facilități ar avea consecințe „dezastroase” asupra capacităților militare ale SUA, inclusiv pentru operațiunile din Orientul Mijlociu și Africa, și ar duce la o diminuare semnificativă a schimbului de informații.

Prioritățile europene rămân ancorate în apărarea Ucrainei

În ciuda tensiunilor generate de criza Groenlanda, oficialii europeni recunosc că protejarea Ucrainei de agresiunea rusă rămâne prioritatea principală pe termen scurt. Calmarea lui Trump și menținerea dialogului cu Washingtonul sunt considerate esențiale, chiar dacă relația transatlantică „se schimbă și nu va mai fi la fel,” după cum a concluzionat un înalt oficial european.

Pe măsură ce situația evoluează, lumea privește cu atenție cum va gestiona Uniunea Europeană unul dintre cele mai sensibile momente în relația cu Statele Unite din ultimele decenii. Groznicul balans dintre alianță și suveranitate este pus acum la încercare la o scară globală, iar deciziile ce vor urma ar putea rescrie regulile politicii internaționale și ale cooperării militare transatlantice.